irina pentru irina a lucrat tare curat şi elegant. răzvan pentru irina a cam pecit-o.
ciobanu a ţinut să pună colecţiei AW 09 10 eticheta CURIOUS, prin rochiile de seară, şi i-a ieşit cam dubios.. eu am simţit că s-a avântat într-un registru prea “out of the crowd” pentru naturelul brandului primăresei wannabe, special, parcă, pentru ca moda experimentală să câştige meciul cu moda conservatoare.
s-o fi vrând brandul Irina Schrotter experimental, dar, oare, publicul (Margareta Pâslaru, Carmen Movileanu şi multe doamne asemenea) îl şi acceptă aşa?
Fără sfială, moartea trecea..
M-a plimbat, mereu de mână, mereu cu grijă la detalii şi la poveşti, prin tot Bucureştiul frumos. Ştia că el are să-mi fie refugiu când dilemele de suflet mă vor bântui.
M-a chinuit câteva luni, ca să pricep cum "Sunt lucruri. Şi sunt oameni!". El înţelesese după douăzeci de ani de muncă pe ambulanţă că nu e timp pentru ură. Nu e!
Şi-a dorit să fac carieră. Numai şi numai după ce îmi voi fi asumat cultura şi etica profesiei "de vis".
Mi-a spus că am darul femeilor isteţe: să magnetizez cu privirea, dar şi să înlătur orice suspiciune, tot din privire.
S-a încăpăţânat să moară un-doi, fără să mă pregătească..
Al tău să fie Seninul, unchiule Cocutz!
M-a chinuit câteva luni, ca să pricep cum "Sunt lucruri. Şi sunt oameni!". El înţelesese după douăzeci de ani de muncă pe ambulanţă că nu e timp pentru ură. Nu e!
Şi-a dorit să fac carieră. Numai şi numai după ce îmi voi fi asumat cultura şi etica profesiei "de vis".
Mi-a spus că am darul femeilor isteţe: să magnetizez cu privirea, dar şi să înlătur orice suspiciune, tot din privire.
S-a încăpăţânat să moară un-doi, fără să mă pregătească..
Al tău să fie Seninul, unchiule Cocutz!
mirări, observaţii, dubioşenii..
* tot din discuţiile pentru paginile de vară
RAFAR e pe repede-nainte. Mai o investiţie de un milion într-un Debenhams de Băneasa, mai o închidere de Bally, mai un alt milion pentru nişte Catwalks premium "de criză". Relativ zmart, în afara speranţei că vor da de grosul clienţilor de lux prin Marriot.. (poate ne pove Dragoşi ce oameni se învârt pe acolo, ce neam de nunţi se organizează, hihi)
Eram, cu al lui brand Z, se simte privilegiat şi protejat în vremurile astea. I-auziţi: "Copiii latini sunt mereu foarte răsfăţaţi. Mamele preferă să-şi ia de la gură ca să le cumpere lor foarte des haine fancy”.
STEFANEL se vrea "lux accesibil" de prin 2005. De când cu iamii Gisele.. Interesant cum pricepe juniorul Stefanel brand equity.ul: "Nu vom introduce produse „de criză” în 2009. Ce ne-ar putea „salva” un an, ne-ar putea distruge imaginea pentru totdeauna!".
HIGH-FASHION CONCEPT are ambitzul altor trei multibranduri de lux, unul pentru bebei, unul pentru adolescentz şi altul pentru bărbatz, pe lângă Victoria 46 (exclusiv pentru femei, din toamnă), şi a unei cote de piaţă de 70% pe segmentul premium, în trei ani de acu'. Ii doresc să strălucească, şi pe bulevard, şi în mall!
RAFAR e pe repede-nainte. Mai o investiţie de un milion într-un Debenhams de Băneasa, mai o închidere de Bally, mai un alt milion pentru nişte Catwalks premium "de criză". Relativ zmart, în afara speranţei că vor da de grosul clienţilor de lux prin Marriot.. (poate ne pove Dragoşi ce oameni se învârt pe acolo, ce neam de nunţi se organizează, hihi)
Eram, cu al lui brand Z, se simte privilegiat şi protejat în vremurile astea. I-auziţi: "Copiii latini sunt mereu foarte răsfăţaţi. Mamele preferă să-şi ia de la gură ca să le cumpere lor foarte des haine fancy”.
STEFANEL se vrea "lux accesibil" de prin 2005. De când cu iamii Gisele.. Interesant cum pricepe juniorul Stefanel brand equity.ul: "Nu vom introduce produse „de criză” în 2009. Ce ne-ar putea „salva” un an, ne-ar putea distruge imaginea pentru totdeauna!".
HIGH-FASHION CONCEPT are ambitzul altor trei multibranduri de lux, unul pentru bebei, unul pentru adolescentz şi altul pentru bărbatz, pe lângă Victoria 46 (exclusiv pentru femei, din toamnă), şi a unei cote de piaţă de 70% pe segmentul premium, în trei ani de acu'. Ii doresc să strălucească, şi pe bulevard, şi în mall!
Bucureştiul, în viteza a şasea!
Conceptul „Made in Italy” pe care miza Adriano Mengotti în România la inaugurarea din 2008 s-a dovedit fertil: afacerile sale au atins 2,2 milioane de euro în primul an pe piaţa locală.
Dar nu pentru a obţine exclusivitătz pe cifre am stat la poveşti cu Mirela Tanasin, directorul multibrandului de lux Mengotti, ci pentru a deduce priceperea ce stă în spatele gestionării unui portofoliu care seduce şi care, de curând, prin cea mai nouă achiziţie - Gucci - a băgat Bucureştiul în viteza a şasea.
În spatele mixului Gucci - Prada – Fendi – Valentino - Dolce&Gabbana – Giorogio Armani – Etro - Giambattista Valli - Ermanno Scervino – Moncler - Loro Piana – 6267 – Aquilano – Raimondi - Cesare Paciotti stă o muncă de convingere de patru ani. După cum mărturiseşte Mirela Tanasin, Gucci, pentru care grupul Mengotti e importator exclusiv în România, “s-a lăsat cel mai greu”.
„Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni”, crede directorul multibrandului bucureştean de lux. Consilierii Mengotti vin astfel în ajutorul românilor care îşi respectă statutul. Pentru că nu, pe români nu-i mai defineşte kitschul - simboluri ca şarpele sau pietrele preţioase; românii caută, pare-se, propuneri rafinate - bărbaţii, cât mai curajoase, iar femeile, cât mai romantice.
De ce aţi ales să deschideţi primul multibrand Mengotti din afara Italiei tocmai în România? Ce v-a atras aici?
România rămăsese mult în urmă. Victoria 46 s-a deschis abia în 2007. Mai era The Place, au apărut şi Raioanele, dar niciun concept nu reunea cele mai sofisticate branduri italiene. Era liber pentru „Made in Italy”, o idee fertilă după cum ne-am demonstrat.
Bucureşti e în creştere, banii vin şi se învârt în zonă. Plus că aici discutăm de gusturi latine. Puteam merge la Kiev, dar e plin de magazine prestigioase monobrand. Sofia era o altă posibilitate, dar acolo ne-am fi confruntat cu o mafie foarte puternică.
Rentează afacerea, gustă românii propunerile magazinului Mengotti? Ce oameni vă vizitează?
Româncele caută propunerile noastre. Ne vizitează de la doamne educate stilistic, care ştiu foarte bine ce caută, care îşi doresc pantofi cu toc 8 şi pleacă cu ei, până la femei de business, foarte atente la must have-uri, dar foarte prinse, care după o raită în magazin sau după o prezentare fac o comandă mai mare prin telefon, iar noi ne îngrijim de ea.
Românii se guvernează după must-have-uri. Pentru ei nu sunt simple achiziţii, sunt semne ale unui statut, pe care îl au sau nu-l au. Imaginea, eticheta nu e foarte importantă doar pentru români, nu-i putem califica drept snobi.
În străinătate eşti evaluată chiar şi după oja de pe unghii şi rujul de pe buze, după accesoriul de la chei... Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni. Iar eu văd foarte multe piese ediţie-limitată la românce.
Sunt bărbaţii români la fel de conştienţi de nevoia update-ului de modă?
Bărbatul român are mult curaj! Deşi nu e vreun fotomodel, deşi are talia 54, el cere cataloage şi le răsfoieşte curios, apoi comandă produse Etro, foarte colorat finisate, cu o căptuşeală cocktail.
Ce brand se vinde cel mai bine la Mengotti? Vă ajută Gucci, proaspătul intrat în portofoliu, să treceţi cu bine de valul crizei?
Nu pot spune ce brand se vinde cel mai bine. Fiecare brand are adresabilitatea lui. Fendi, Prada, Valentino sunt pentru femeile clasice, aristocrate. Etro e mai haotic, prin croi, prin culoare. A avea Gucci e ca şi cum ai avea a şasea viteză la maşină!
Noi am curtat toate brandurile pe care le avem acum în portofoliu vreo patru ani. Gucci s-a lăsat cel mai greu şi, pentru că a acceptat foarte târziu, în sezonul primăvară-vară avem doar accesorii, produsele continuative pe care le au toate marile magazine. Abia pentru toamnă-iarnă va intra colecţia propriu-zisă de sezon şi vom şi înţelege cum prinde brandul.
Cum trebuie să fie o vitrină ca să vândă?
Noi tot timpul avem vitrine conceptuale, în care încadrăm şi piese de mobilier. Tot timpul avem o temă, tot timpul construim o poveste. Când am lansat Gucci, am folosit manechine vii.
Vitrina Mengotti nu e într-o zonă pietonală; atunci ar fi important pentru trecători să vadă preţul, după ce admiră îndelung, şi să decidă să intre în magazin ca să cumpere. Ori pe Calea Victoriei vitrina trebuie să fie de super impact, pentru că lumea e mereu pe fugă, mai mult în maşină.
Pot să spun că într-o săptămână am schimbat un manechin de şapte ori. Dimineaţa vindeam, la prânz îl schimbam... Dacă schimbi manechinul, schimbi genţile, refaci decorul. Iar consumatorul trebuie să simtă înăuntru, în zona analogă vitrinei, aceeaşi emoţie pe care a simţit-o afară.
Cum se împarte, între branduri, spaţiul din magazin? Există branduri „privilegiate”?
Investiţiile în marfă sunt diferite, poate aşa să fie unele branduri privilegiate. Dar noi nu am mers pe zona Prada, vitrina Prada, zona Gucci, vitrina Gucci... am urmărit un anume cromatism, înţelegând că e nevoie de o joacă a croiurilor, fomelor, volumelor.
Când intri în magazin, la un maiou preferat ai cel puţin două propuneri de ţinute. Nu toţi ne-am născut cu gust, nu toţi avem darul de a face combinaţii perfecte, de aceea noi îi asistăm pe clienţi la alegeri, consiliem, propunem outfit-uri. Încercăm să nu vindem o singură piesă pentru ca, atunci când ajung acasă, clienţii să se chinuie să o asorteze cumva... Ei pleacă mereu de la Mengotti cu mai multe piese şi se întorc să ne povestească de ce au fost complimentaţi.
Toate angajatele fac training la începutul fiecărui sezon; tuturor li se explică de ce s-a ales de la brandul cutare piesa cutare, cu ce s-ar armoniza ea, pentru ce tip de client e potrivită. Iar când ele se apropie de clientele connaisseur, fiind foarte bine pregătite, schimbă imediat percepţia asupra „vânzătorilor”.
Aţi ajuns la un echilibru în magazin între haine şi accesorii? Ce raport e mai degrabă de succes?
E ideal să ai 60-70% haine şi 30-40% accesorii. Cred că Mengotti a ajuns pe o linie mai mult decât bună faţă de lansare. O geantă sau o pereche de pantofi poate fi combinată la două-trei ţinute, implicit, proporţia potrivită e 1:3.
Neavând istoric în piaţă, nu putem discuta despre efectele crizei. Resimţiţi, totuşi, de la lună la lună, precocitatea clientului român?
Vânzările din martie anul acesta faţă de cele din martie anul trecut nu-mi spun nimic, pentru că am deschis având numai accesorii. Nici la nivelul lui iunie nu pot face comparaţie, pentru că în 2009 a fost lună de reduceri. Ca să vorbim în termeni reali de evoluţia vânzărilor, avem nevoie de trei ani în piaţă.
Până nu demult, un birou italian făcea buyingul pentru Mengotti România, fără să cunoască piaţa locală, fără să fi aprofundat gusturile locale. În Italia, românii sunt încă percepuţi ca ruşii, încă îi definesc simboluri precum şerpii sau pietrele preţioase. Dar ei nu sunt deloc aşa! Femeile românce trecute de 40 de ani, de exemplu, sunt boeme, delicate, romantice, rafinate, te fac să întorci capul după ele.
Mengotti e un spaţiu al artelor. Plănuiţi şi alte evenimente-mix în 2009-2010?
Evenimentele modă-artă-cultură nu prea prind în România. La expoziţia de caricaturi ne aşteptam să vedem studenţi de la Arte, curioşi, exploratori, nu clienţi. Ne doream să îndepărtăm teama lui „E scump”, să încurajăm vizitele... Trebuie să avem răbdare.
Dar nu pentru a obţine exclusivitătz pe cifre am stat la poveşti cu Mirela Tanasin, directorul multibrandului de lux Mengotti, ci pentru a deduce priceperea ce stă în spatele gestionării unui portofoliu care seduce şi care, de curând, prin cea mai nouă achiziţie - Gucci - a băgat Bucureştiul în viteza a şasea.
În spatele mixului Gucci - Prada – Fendi – Valentino - Dolce&Gabbana – Giorogio Armani – Etro - Giambattista Valli - Ermanno Scervino – Moncler - Loro Piana – 6267 – Aquilano – Raimondi - Cesare Paciotti stă o muncă de convingere de patru ani. După cum mărturiseşte Mirela Tanasin, Gucci, pentru care grupul Mengotti e importator exclusiv în România, “s-a lăsat cel mai greu”.
„Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni”, crede directorul multibrandului bucureştean de lux. Consilierii Mengotti vin astfel în ajutorul românilor care îşi respectă statutul. Pentru că nu, pe români nu-i mai defineşte kitschul - simboluri ca şarpele sau pietrele preţioase; românii caută, pare-se, propuneri rafinate - bărbaţii, cât mai curajoase, iar femeile, cât mai romantice.
De ce aţi ales să deschideţi primul multibrand Mengotti din afara Italiei tocmai în România? Ce v-a atras aici?
România rămăsese mult în urmă. Victoria 46 s-a deschis abia în 2007. Mai era The Place, au apărut şi Raioanele, dar niciun concept nu reunea cele mai sofisticate branduri italiene. Era liber pentru „Made in Italy”, o idee fertilă după cum ne-am demonstrat.
Bucureşti e în creştere, banii vin şi se învârt în zonă. Plus că aici discutăm de gusturi latine. Puteam merge la Kiev, dar e plin de magazine prestigioase monobrand. Sofia era o altă posibilitate, dar acolo ne-am fi confruntat cu o mafie foarte puternică.
Rentează afacerea, gustă românii propunerile magazinului Mengotti? Ce oameni vă vizitează?
Româncele caută propunerile noastre. Ne vizitează de la doamne educate stilistic, care ştiu foarte bine ce caută, care îşi doresc pantofi cu toc 8 şi pleacă cu ei, până la femei de business, foarte atente la must have-uri, dar foarte prinse, care după o raită în magazin sau după o prezentare fac o comandă mai mare prin telefon, iar noi ne îngrijim de ea.
Românii se guvernează după must-have-uri. Pentru ei nu sunt simple achiziţii, sunt semne ale unui statut, pe care îl au sau nu-l au. Imaginea, eticheta nu e foarte importantă doar pentru români, nu-i putem califica drept snobi.
În străinătate eşti evaluată chiar şi după oja de pe unghii şi rujul de pe buze, după accesoriul de la chei... Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni. Iar eu văd foarte multe piese ediţie-limitată la românce.
Sunt bărbaţii români la fel de conştienţi de nevoia update-ului de modă?
Bărbatul român are mult curaj! Deşi nu e vreun fotomodel, deşi are talia 54, el cere cataloage şi le răsfoieşte curios, apoi comandă produse Etro, foarte colorat finisate, cu o căptuşeală cocktail.
Ce brand se vinde cel mai bine la Mengotti? Vă ajută Gucci, proaspătul intrat în portofoliu, să treceţi cu bine de valul crizei?
Nu pot spune ce brand se vinde cel mai bine. Fiecare brand are adresabilitatea lui. Fendi, Prada, Valentino sunt pentru femeile clasice, aristocrate. Etro e mai haotic, prin croi, prin culoare. A avea Gucci e ca şi cum ai avea a şasea viteză la maşină!
Noi am curtat toate brandurile pe care le avem acum în portofoliu vreo patru ani. Gucci s-a lăsat cel mai greu şi, pentru că a acceptat foarte târziu, în sezonul primăvară-vară avem doar accesorii, produsele continuative pe care le au toate marile magazine. Abia pentru toamnă-iarnă va intra colecţia propriu-zisă de sezon şi vom şi înţelege cum prinde brandul.
Cum trebuie să fie o vitrină ca să vândă?
Noi tot timpul avem vitrine conceptuale, în care încadrăm şi piese de mobilier. Tot timpul avem o temă, tot timpul construim o poveste. Când am lansat Gucci, am folosit manechine vii.
Vitrina Mengotti nu e într-o zonă pietonală; atunci ar fi important pentru trecători să vadă preţul, după ce admiră îndelung, şi să decidă să intre în magazin ca să cumpere. Ori pe Calea Victoriei vitrina trebuie să fie de super impact, pentru că lumea e mereu pe fugă, mai mult în maşină.
Pot să spun că într-o săptămână am schimbat un manechin de şapte ori. Dimineaţa vindeam, la prânz îl schimbam... Dacă schimbi manechinul, schimbi genţile, refaci decorul. Iar consumatorul trebuie să simtă înăuntru, în zona analogă vitrinei, aceeaşi emoţie pe care a simţit-o afară.
Cum se împarte, între branduri, spaţiul din magazin? Există branduri „privilegiate”?
Investiţiile în marfă sunt diferite, poate aşa să fie unele branduri privilegiate. Dar noi nu am mers pe zona Prada, vitrina Prada, zona Gucci, vitrina Gucci... am urmărit un anume cromatism, înţelegând că e nevoie de o joacă a croiurilor, fomelor, volumelor.
Când intri în magazin, la un maiou preferat ai cel puţin două propuneri de ţinute. Nu toţi ne-am născut cu gust, nu toţi avem darul de a face combinaţii perfecte, de aceea noi îi asistăm pe clienţi la alegeri, consiliem, propunem outfit-uri. Încercăm să nu vindem o singură piesă pentru ca, atunci când ajung acasă, clienţii să se chinuie să o asorteze cumva... Ei pleacă mereu de la Mengotti cu mai multe piese şi se întorc să ne povestească de ce au fost complimentaţi.
Toate angajatele fac training la începutul fiecărui sezon; tuturor li se explică de ce s-a ales de la brandul cutare piesa cutare, cu ce s-ar armoniza ea, pentru ce tip de client e potrivită. Iar când ele se apropie de clientele connaisseur, fiind foarte bine pregătite, schimbă imediat percepţia asupra „vânzătorilor”.
Aţi ajuns la un echilibru în magazin între haine şi accesorii? Ce raport e mai degrabă de succes?
E ideal să ai 60-70% haine şi 30-40% accesorii. Cred că Mengotti a ajuns pe o linie mai mult decât bună faţă de lansare. O geantă sau o pereche de pantofi poate fi combinată la două-trei ţinute, implicit, proporţia potrivită e 1:3.
Neavând istoric în piaţă, nu putem discuta despre efectele crizei. Resimţiţi, totuşi, de la lună la lună, precocitatea clientului român?
Vânzările din martie anul acesta faţă de cele din martie anul trecut nu-mi spun nimic, pentru că am deschis având numai accesorii. Nici la nivelul lui iunie nu pot face comparaţie, pentru că în 2009 a fost lună de reduceri. Ca să vorbim în termeni reali de evoluţia vânzărilor, avem nevoie de trei ani în piaţă.
Până nu demult, un birou italian făcea buyingul pentru Mengotti România, fără să cunoască piaţa locală, fără să fi aprofundat gusturile locale. În Italia, românii sunt încă percepuţi ca ruşii, încă îi definesc simboluri precum şerpii sau pietrele preţioase. Dar ei nu sunt deloc aşa! Femeile românce trecute de 40 de ani, de exemplu, sunt boeme, delicate, romantice, rafinate, te fac să întorci capul după ele.
Mengotti e un spaţiu al artelor. Plănuiţi şi alte evenimente-mix în 2009-2010?
Evenimentele modă-artă-cultură nu prea prind în România. La expoziţia de caricaturi ne aşteptam să vedem studenţi de la Arte, curioşi, exploratori, nu clienţi. Ne doream să îndepărtăm teama lui „E scump”, să încurajăm vizitele... Trebuie să avem răbdare.
poziţionare, domnilor!
[po-zi-ţio-na-re!]
POSITIONING is a game people play in today’s me-too market place..
SO, tocmai mi-a fo servita "Dacă nu ejti tu, ce rost mai are vinul?" si.mi place mult diferentiatorul! Ma plictisisem tare de "ejti un crin, ejti parfumul cel mai fin"..
LATER EDIT - Adix iz tuit-foolin' around de cateva ore and he kinda made my tudei servindu-mi primul mesaj de lafaiala, in Za Lost Song mood
LATER LATER EDIT - pe usa mea de.acas zicea asa de dimineatz, scociuit: "EA vrea ciocolata in cantitati angroou" (potrivit vecinilor de apartament trecuti de prima tinerete, care citesc Morcoveatza la WC :))))))
POSITIONING is a game people play in today’s me-too market place..
SO, tocmai mi-a fo servita "Dacă nu ejti tu, ce rost mai are vinul?" si.mi place mult diferentiatorul! Ma plictisisem tare de "ejti un crin, ejti parfumul cel mai fin"..
LATER EDIT - Adix iz tuit-foolin' around de cateva ore and he kinda made my tudei servindu-mi primul mesaj de lafaiala, in Za Lost Song mood
LATER LATER EDIT - pe usa mea de.acas zicea asa de dimineatz, scociuit: "EA vrea ciocolata in cantitati angroou" (potrivit vecinilor de apartament trecuti de prima tinerete, care citesc Morcoveatza la WC :))))))
giugiuleală
*suntem ca o sectă - suntem şagunişti care sclipesc în mulţimi, ăfcors! şi mai facem şi pui.. :)
puii trag, pare-se, la chestii egzotico-iamii aka blonde cu bust trecut de noozeci. puiul de şagunist Negruţiu (cu tata redactor-şef adjunct la Gândul :)) a tras, şi el, la pieptul meu în trenul de sâmbătă spre BV.. şi ne-am giugiulit. mult. în timp ce mă argumentam despre ştiinţă şi pocăinţă cu un nene secsi-rotofei-mâncător de nervi.. culmea, duminică, tot ăla mic cu ochii sclipiii pusese stăpânire şi pe trenul spre BUC. şi iar ne-am giugiulit.
cred că mi-am recăpătat izul de bomboane.
nana la poponetz ZF-ului!
**ştirea n-a apărut încă nicăieri. semn ca revistele mele ruleazăăă, hehe
Vremea de criză e vremea brandurilor agresive, supercreative. În România, 2009 e anul Desigual - un brand-complice, care promite consumatorului dezinhibiţie, distracţie, bucurie. Urmând reţeta „Fun&Profit”, grupul de francize Solmar se va îngriji pe piaţa locală de ascensiunea brandului spaniol - câştigător al Oscarului retailului în 2008.
Primul magazin Desigual de pe piaţa locală se deschide în iulie, în Băneasa Shopping City – ground floor, în urma unei investiţii de 200.000 de euro. Solmar urmăreşte promovarea noului nume din portofoliul său în special prin evenimente neconvenţionale.
Câştigător al premiului Mapic EG Retail în 2008, cunoscut ca Oscarul retailului, Desigual se remarcă prin designul inedit al spaţiului de vânzare realizat de artişti de stradă, superprovocator pentru imaginaţia consumatorului, dar şi prin atitudinea superpozitivă pe care o transmite clienţilor prin designul pieselor vestimentare.
Hainele ce poartă marca brandului spaniol sunt un cocktail de culori îndrăzneţe, broderii exuberante, desene de mână, accente grafice şi colaje cu fotografii din viaţa de zi cu zi, special pentru a exprima complicitatea cu consumatorul.
La nivel mondial, brandul Desigual e prezent în peste 4.000 de magazine din 60 de ţări. Franţa şi Italia sunt pieţe pe care spaniolii le-au cucerit rapid cu conceptul lor vesel de magazin, iar Scandinavia, Rusia, America de Nord şi Orientul Mijlociu sunt zone în care ei şi-au propus să se lanseze în 2009-2010.
Compania, cu sediul în Barcelona şi cu peste 1.000 de angajaţi, a înregistrat în anii 2000 creşteri anuale de 40%. În 2008, Desigual a vândut şase milioane de articole în întreaga lume.
Vremea de criză e vremea brandurilor agresive, supercreative. În România, 2009 e anul Desigual - un brand-complice, care promite consumatorului dezinhibiţie, distracţie, bucurie. Urmând reţeta „Fun&Profit”, grupul de francize Solmar se va îngriji pe piaţa locală de ascensiunea brandului spaniol - câştigător al Oscarului retailului în 2008.
Primul magazin Desigual de pe piaţa locală se deschide în iulie, în Băneasa Shopping City – ground floor, în urma unei investiţii de 200.000 de euro. Solmar urmăreşte promovarea noului nume din portofoliul său în special prin evenimente neconvenţionale.
Câştigător al premiului Mapic EG Retail în 2008, cunoscut ca Oscarul retailului, Desigual se remarcă prin designul inedit al spaţiului de vânzare realizat de artişti de stradă, superprovocator pentru imaginaţia consumatorului, dar şi prin atitudinea superpozitivă pe care o transmite clienţilor prin designul pieselor vestimentare.
Hainele ce poartă marca brandului spaniol sunt un cocktail de culori îndrăzneţe, broderii exuberante, desene de mână, accente grafice şi colaje cu fotografii din viaţa de zi cu zi, special pentru a exprima complicitatea cu consumatorul.
La nivel mondial, brandul Desigual e prezent în peste 4.000 de magazine din 60 de ţări. Franţa şi Italia sunt pieţe pe care spaniolii le-au cucerit rapid cu conceptul lor vesel de magazin, iar Scandinavia, Rusia, America de Nord şi Orientul Mijlociu sunt zone în care ei şi-au propus să se lanseze în 2009-2010.
Compania, cu sediul în Barcelona şi cu peste 1.000 de angajaţi, a înregistrat în anii 2000 creşteri anuale de 40%. În 2008, Desigual a vândut şase milioane de articole în întreaga lume.
rateuri
un maiou lejer, două rânduri de centuri, şalvari, glezne ameţitoare la vedere, sandale cu toc gros şi lemnos, un sacou cu iz de bărbat şi mâneci răvăşite.
secsiii, aşa-i?
NUMAI ŞI NUMAI dacă părul e proaspăt, umerii s curaţi, iar postura, impecabilă!
secsiii, aşa-i?
NUMAI ŞI NUMAI dacă părul e proaspăt, umerii s curaţi, iar postura, impecabilă!
pre-hai faiv, diud!
mi-a transmis dragul o dată şi abrupt: "o să vină ziua când, de nervi, o să te dau jos din tren! pe moment doar oftez.. şi aştept să fim iar pe fugă luna viitoare"(mesajul ăsta se agaţă de trei ani de inbocsul telefonului meu, mai vechi şi mai frumu de atât nu egzistă)
i-l transmit şi eu, tot o dată, şi mai abrupt, să bage la cap: "o să vină ziua când, fără deadline, o să alergăm pe o linie dublă continuă" (rezista-ţi-ar şurubul din genunchi!)
pre-HAI FAIV, DIUD!
pre-hepi bîzdei, Ovidiu!
P.S. fiecare dintre băieţii mei are câte un trademark. radoo îl are pe "BAU", dragoşi îl are pe "ESTE", flou o are pe "VALERIA" (sic!) etc etc
OVIDIULETZ îl are pe "HAI FAIV" :)
DND
simţeam că AM AMORŢIT..
şi m-am prins într-un EXERCIŢIU DE VOINŢĂ: de o săptămână citesc şi scriu încontinuu; refuz să pierd vremea! până la epuizare!
odat' cu exerciţiul mă înţeapă inima cam des şi îmi cade mai mult păr, e drept, dar TREBUIE să-mi recapăt condiţia entelectuală cu care mă mândream în facultate.
şi m-am prins într-un EXERCIŢIU DE VOINŢĂ: de o săptămână citesc şi scriu încontinuu; refuz să pierd vremea! până la epuizare!
odat' cu exerciţiul mă înţeapă inima cam des şi îmi cade mai mult păr, e drept, dar TREBUIE să-mi recapăt condiţia entelectuală cu care mă mândream în facultate.
GHIDUŞIND pe Arthur Verona
Vom juca „Lapte gros”, "Maţele încurcate", „Raţele şi vânătorii”. Ne vom bate cu apă. Vom desena graffiti pe maidan. Vom vizita case vechi şi vom asculta muzici noi. Vom şi trocui ad hoc, schimbând între noi haine de prisos. Vom marca locurile bucureştene în care am strălucit din fapte bune pe Harta cu Bunătătz. Vom gusta delicioasele supe şi limonade de vară preaplină. Vom mesăjui eco şi anti-discriminare.
Azi, mâine şi poimâine, la cea mai mare petrecere care şi-a permis să închidă strada pentru maşini şi să o deschidă pentru oameni!
P.S. Vom şi trage, din nou, de urechi autorităţile pentru că, deşi au aprobat din 2006 proiectul traseului pietonal-cultural Arthur Verona-Cişmigiu, nici în 2009 nu l-au amenajat..
cum mi-am servit singură cireaşa
după ce (cu toţii :)) am încheiat cu cifre corect rotunjite ză media planning exam, după ce mi s-au promis mici şi bere pentru toată vara, mi-am servit singură cireaşa, preocupându-mă subteran cu doi veri (ei între ei).
s-au luat de pantalonii mei "a la Broscăţean". nu le ajungea peronul ori smthng.. motiv să-mi fac timp de niţică educare stilistică. să-mi respire şi mie porii pe caniculă, păi, nu?
i-am luat cu "set a trend, don't follow!", am vorbit despre protecţia consumatorului, despre roz cu portocaliu şi cu auriu, despre gucci la mengotti.. nici nu vă imaginaţi ce delicios a fo!
unul dintre ei a verificat dacă pliul adânc al pantalonilor e "for real", dacă nu s rupţi de atârnă aşa. m-a şi ciupit de obrăjori.. şi-am continuat să fiu politicoasă.
am exersat bunul-simţ şi înţelegerea. sau inconştienţa?
ei au promis că-mi amenajează grădina. po să-i sun oricând, au firmă la un parter. şi s-au scuzat că-s aşa, "ţărani". ce am uitat să le spun e că am o grădină de 6.000 de metri pătraţi. am uitat! :)))))
s-au luat de pantalonii mei "a la Broscăţean". nu le ajungea peronul ori smthng.. motiv să-mi fac timp de niţică educare stilistică. să-mi respire şi mie porii pe caniculă, păi, nu?
i-am luat cu "set a trend, don't follow!", am vorbit despre protecţia consumatorului, despre roz cu portocaliu şi cu auriu, despre gucci la mengotti.. nici nu vă imaginaţi ce delicios a fo!
unul dintre ei a verificat dacă pliul adânc al pantalonilor e "for real", dacă nu s rupţi de atârnă aşa. m-a şi ciupit de obrăjori.. şi-am continuat să fiu politicoasă.
am exersat bunul-simţ şi înţelegerea. sau inconştienţa?
ei au promis că-mi amenajează grădina. po să-i sun oricând, au firmă la un parter. şi s-au scuzat că-s aşa, "ţărani". ce am uitat să le spun e că am o grădină de 6.000 de metri pătraţi. am uitat! :)))))
[fara mila]
o sa treaca! toate trec.
chiar in incapatanarea de a te agata de el vei simti ca-ti mai apartine doar chinuit..
and u=ll let him just be.
chiar in incapatanarea de a te agata de el vei simti ca-ti mai apartine doar chinuit..
and u=ll let him just be.
criză e când..
mananci la pranz de la "holera", pentru ca nu ti-i mai permiti pe "americani"..
rascolesti prin tonele de reviste dupa mostre de crema anticelulitica, nevoita sa mai intarzii cumparaturile "la bax"..
nu te mai opresti la capsa, ci in cofetaria din rondul protopopescu, unde la trei prajituri "achizitionate" primesti una gratis!
folosesti si a doua oara superglue la balerinii "de firma" care se incapataneaza sa se dezlipeasca..
simti ca ti-ar fi mai "comod" arabul patron de restaurante decat francezul pianist..
ZAMBITZ, VA ROG!
rascolesti prin tonele de reviste dupa mostre de crema anticelulitica, nevoita sa mai intarzii cumparaturile "la bax"..
nu te mai opresti la capsa, ci in cofetaria din rondul protopopescu, unde la trei prajituri "achizitionate" primesti una gratis!
folosesti si a doua oara superglue la balerinii "de firma" care se incapataneaza sa se dezlipeasca..
simti ca ti-ar fi mai "comod" arabul patron de restaurante decat francezul pianist..
ZAMBITZ, VA ROG!
INVENTAR (ii)
Laura Popoviciu a avut cea mai experimentală şi curată colecţie. A ştiut cum să se ferească de "podoabe" şi a câştigat! Gazela Pasarela (pentru că are graţieee) nu e deloc stingheră, dimpotrivă, e un foarte bun comunicator, ceea ce, la Paris, în 2010, o va ajuta să-şi lărgească rapid aria de networking. Oricum, prestaţia şi prestanţa ei vor fi în grija demoizelei Sylvie Grumbach, PR.istă pentru Galliano, Dior, Westwood, Viktor&Rolf.. aşa că avem mari aşteptări!
P.S. Ar cam fi timpul unei reinvenţii pentru Oianu, care ne plictiseşteee. Şi al unui filtru pe lista obişnuită de invitaţi, pentru că la show-urile lui e cam plin de mârlani şi de pisiuri..
INVENTAR (i)
În lipsa unei săptămâni româneşti a modei la Iaşi, ambiţia de a transmite lumii CINE SUNTEM i-a revenit în 2009 Festivalului Pasarela Bucureşti-Paris.
Didier Grumbach, preşedinte al Camerei Sindicale Franceze de Haute Couture şi decan al Institutului Francez de Modă (IFM), a ţinut să puncteze în contextul Pasarela că de acum nu se vor mai cumpăra haine pentru un sezon, ci lucruri bine făcute, atemporale. De aici şi dorinţa organizatorilor festivalului de modă de a întări legătura dintre atelierele de croitorie şi designerii români, dar şi de a scoate fiecare segment de breaslă “în lume”.
Lor, croitorilor, cei ce zi de zi încă reinventează alături de clienţi moda străzii, Pasarela 2009 le-a dedicat un concurs de măiestrie la care fiecare dintre cele 25 de ateliere a prezentat câteva ţinute în stil propriu. Carmen Secăreanu, Olah Gyarfas, Lena Criveanu şi Maria Lucia Hohan, finaliştii Pasarela 2008, au jurizat apreciind execuţia, finisările impecabile şi migala, amendând kitschul.
Lor, designerilor, cei ce zi de zi se luptă să impună creativ România în “lumea bună”, Pasarela 2009 le-a dedicat un târg cu vânzare, la care s-a conturat parcă, dincolo de orgolii şi variabile, o breaslă de modă, un curent al “unicatelor” româneşti.
La târg i-am remarcat, la un loc, pe “grei” - Silvia Şerban, Ana Maria Lungu, Kinga Varga, Alina Botea, Adelina Ivan, Ludmila Corlăteanu, Carla Szabo şi pe “experimentali” – Ana Alexe, Andreea Bădală, Ligia Carabet, Jennifer Delplangue, Coca Zaboloteanu, Dinu Bodiciu.
Participanţii au avut parte de “cel mai sănătos lucru”: contactul cu piaţa, chiar cu acei consumatori educaţi stilistic, majoritatea din zona culturală, diplomatică. Expozanţii s-au confruntat şi cu evaluările reprezentanţilor IFM care au intrat primii la târg, special pentru a studia de foarte aproape şi fără grabă piese lucrate de designeri români.
p.s. încet-încet, designerii înţeleg cât de păguboase s orgoliile şi chiar pun de-o breaslă, ieei!
Didier Grumbach, preşedinte al Camerei Sindicale Franceze de Haute Couture şi decan al Institutului Francez de Modă (IFM), a ţinut să puncteze în contextul Pasarela că de acum nu se vor mai cumpăra haine pentru un sezon, ci lucruri bine făcute, atemporale. De aici şi dorinţa organizatorilor festivalului de modă de a întări legătura dintre atelierele de croitorie şi designerii români, dar şi de a scoate fiecare segment de breaslă “în lume”.
Lor, croitorilor, cei ce zi de zi încă reinventează alături de clienţi moda străzii, Pasarela 2009 le-a dedicat un concurs de măiestrie la care fiecare dintre cele 25 de ateliere a prezentat câteva ţinute în stil propriu. Carmen Secăreanu, Olah Gyarfas, Lena Criveanu şi Maria Lucia Hohan, finaliştii Pasarela 2008, au jurizat apreciind execuţia, finisările impecabile şi migala, amendând kitschul.
Lor, designerilor, cei ce zi de zi se luptă să impună creativ România în “lumea bună”, Pasarela 2009 le-a dedicat un târg cu vânzare, la care s-a conturat parcă, dincolo de orgolii şi variabile, o breaslă de modă, un curent al “unicatelor” româneşti.
La târg i-am remarcat, la un loc, pe “grei” - Silvia Şerban, Ana Maria Lungu, Kinga Varga, Alina Botea, Adelina Ivan, Ludmila Corlăteanu, Carla Szabo şi pe “experimentali” – Ana Alexe, Andreea Bădală, Ligia Carabet, Jennifer Delplangue, Coca Zaboloteanu, Dinu Bodiciu.
Participanţii au avut parte de “cel mai sănătos lucru”: contactul cu piaţa, chiar cu acei consumatori educaţi stilistic, majoritatea din zona culturală, diplomatică. Expozanţii s-au confruntat şi cu evaluările reprezentanţilor IFM care au intrat primii la târg, special pentru a studia de foarte aproape şi fără grabă piese lucrate de designeri români.
p.s. încet-încet, designerii înţeleg cât de păguboase s orgoliile şi chiar pun de-o breaslă, ieei!
jooooooos pălăria!
pentru Andra Cliţan şi truda întregii sale echipe!
n.am mai văzut exces de aplicaţii "croşetice" de data asta, ieie!
moroşanca noastră a reuşit să se mai tempereze şi să potenţeze perfect futurist motivele bucovinene şi broderia manuală în cateva structuri f simple, finisate exemplar.
în colecţia ei chiar am avut ocazia să admir de f aproape efortul artizanilor modei..
later edit - me, feelin' like very trustfull, chiar dacă Laura Popoviciu e gazela Pasarela :)
accesorii-ambasador pentru ză România
Zebra Society a fo o iniţiativă entuziasto-inconştientă, după cum mărturiseşte; lipsa de experienţă în gestionarea acelui tip de business a dus rapid la blocaj.
Astfel că, de doi ani, Carla Szabo se dedică în întregime designului de obiect, o afacere care se autosusţine; un drum riscant în 2005 şi un lux pe care puţini îşi permit să-l mai experimenteze în 2009.
Pentru accesorii, viitorul e online şi în pieţele externe, potrivit creatoarei de bijuterii-manifest care a tradus în limbaj vizual contemporan chiar iconuri din tradiţia noastră populară; cu ambiţia ca obiectele-suvenir să devină un alt fel de ambasadori pentru România!
ROMANŢAT,aici!
pfff
Recunosc Zasha dintr-o sută în peisajul autohton. Piesele s hip şi superpurtabile! Ideea unei linii premium afiliate, cu ţinute-concept, made-to-measure, mi-a sunat fab. Însă ce-am văzut aseară n-a fo culmea exerciţiului pe ambiţia asta. Deloc.
Marcajele au existat, la fel şi tăieturile abrupte şi extra-volumele. Tipic Zasha, right? Dar am simţit o neglijenţă pe materiale, o hoo! Şi chiar mă aşteptam la multă grijă, mai ales pe linia asta. Şi la acel "out of the crowd" mood promis. Imprimeuri pe batist am tot văzut, nah.. Nu pentru AW, ce-i drept.. pfff
Îmi doresc, ăfcors, să fiu recucerită! :)
(ce-mi place colecţia trecută AW, uaai! dovadă - fotografia de la RFW 2008)
PASARELII
statusul lor e IDLE mai mereu.. de două luni, toţi patru visează să doarmă! le admir ambiţia de a ieşi ACUM din anonimat. dar mi.e ff ciudă pentru că, după valul PASARELA, nu vor avea puterea financiară să-şi susţină sezonier ideile cool.. iar de mecenate pe asemenea vremuri nu cred că vor avea noroc..
ce.am putut eu să fac pentru ei, am făcut! :) iată-i (click.uiţi!):
E vremea experimentelor de traducere vestimentară a dorinţelor ascunse ale bărbaţilor. E vremea noilor siluete masculine, după cum demonstrează, atotputernic, Istvan Cîmpan, în colecţia pregătită pentru Festivalul Pasarela.
De la o paradigmă la alta, hainele seduc tot mai “altfel”. Sub imperiul industrializării, Anca Petrea propune în colecţia pregătită pentru Festivalul Pasarela mijloace de seducţie (şi de apărare) supertehnicizate.
Fiecare dintre noi are câte o definiţie pentru “normalitate”. Tocmai limita greu de distins dintre normalitate şi deviaţie a fost pretextul colecţiei pregătite de Laura Popoviciu pentru Festivalul Pasarela. O colectie în care prelucrarea ingenioasă a cămăşii de forţă joacă pe degete graniţa.
Sunt multe variabile în moda românescă… Andra Cliţan rămâne însă constantă în alegerile ei, corecte şi pentru Festivalul Pasarela: tricotaje manuale şi broderie tradiţională.
ce.am putut eu să fac pentru ei, am făcut! :) iată-i (click.uiţi!):
E vremea experimentelor de traducere vestimentară a dorinţelor ascunse ale bărbaţilor. E vremea noilor siluete masculine, după cum demonstrează, atotputernic, Istvan Cîmpan, în colecţia pregătită pentru Festivalul Pasarela.
De la o paradigmă la alta, hainele seduc tot mai “altfel”. Sub imperiul industrializării, Anca Petrea propune în colecţia pregătită pentru Festivalul Pasarela mijloace de seducţie (şi de apărare) supertehnicizate.
Fiecare dintre noi are câte o definiţie pentru “normalitate”. Tocmai limita greu de distins dintre normalitate şi deviaţie a fost pretextul colecţiei pregătite de Laura Popoviciu pentru Festivalul Pasarela. O colectie în care prelucrarea ingenioasă a cămăşii de forţă joacă pe degete graniţa.
Sunt multe variabile în moda românescă… Andra Cliţan rămâne însă constantă în alegerile ei, corecte şi pentru Festivalul Pasarela: tricotaje manuale şi broderie tradiţională.
zi bună de împărtăşit
*din discuţiile recente cu oameni faini din industria şi retailul modei, din materialele de business muncite pentru mai-iunie
** relaţia cu Germania în 2009 - lohniştii români nu sunt foarte expuşi
Nemţii au dat multă vreme „de mâncare” românilor din confecţii. Şi în „tocătorul” crizei ei continuă să plaseze comenzi producători locali, dar cu 15-20% mai puţine, potrivit sinusoidei consumului.
Companiile româneşti din T&C cu care am discutat au recunoscut că relaţia cu Germania le ţine de mult timp în viaţă, peste 50% din producţia lor onorând comenzile retailerilor nemţi, majoritatea pe confecţii clasice pentru bărbaţi.
Chiar dacă în 2009 valurile crizei înspăimântă, chiar dacă alţi clienţi se retrag, românii nu se îndoiesc că germanii vor rămâne. Ei recunosc totuşi şi că, în contextul scăderii consumului de îmbrăcăminte, e vremea PR-ului agresiv şi a explorării nişelor (confecţii înnobilate cu broderii, uniforme, confecţii pentru atipici dimensional)
Vestea închiderii fabricii din Cleveland unde în ultimii 20 de ani Hugo Boss şi-a produs costumele bărbăteşti a îngrijorat piaţa... Însă vestea comenzilor de probă plasate de retailerul neamţ la mai mulţi producători români nu poate decât să bucure piaţa locală!
** atacul Esotiq - un nou brand de lenjerie intră în 2009 pe piaţa autohtonă (atuurile sale: preţul şi cele mai hip trenduri)
A trecut din hi tech în fashion retail, a avut bugetul şi s-a descurcat: a deschis opt magazine într-un an, concretizând cea mai accelerată dezvoltare în Europa pentru grupul LPP. Ambiţia lui Alexander Zeciu în viitorul apropiat este să transforme România în al doilea centru de profit pentru retailerul polonez de al cărui business se îngrijeşte „inginereste” pe piaţa locală.
LPP operează brandurile Reserved şi Cropp Town în România. Pentru că Esotiq şi House au fost de la început promise pieţei locale, ele îşi vor face intrarea la finalul lui 2009, cu toate riscurile asumate, după cum a mărturisit Zeciu. El a explicat că retailerul polonez nu mizează pe publicitatea „subliminală” sau pe marketingul „de gherilă”, ci că îşi doreşte ca brandurile sale să fie „descoperite” de consumatori şi recomandate de la om la om.
** Triumph - cu spatele la criză
Când un retailer cu 125 de ani de vechime pe piaţă mărturiseşte prin mai marii săi că în 2009 folosirea inteligentă a bugetului de marketing va face diferenţa, te întrebi cât de înţeleaptă a fost repezeala multor retaileri locali de a reduce până la a elimina cheltuielile de promovare, cutremuraţi de vestea „crizei”..
Criză, criză, dar Triumph e sănătos şi îşi construieşte viitorul: studiază şi mai atent relaţia femei-lenjerie, deschide noi magazine prin parteneriate-cheie, îi provoacă pe creativii din toată lumea într-o competiţie de design şi lansează noi produse. Nemţii urmăresc aşadar să răspundă şi mai corect nevoilor consumatoarelor şi să-şi atragă cei mai talentaţi tineri pentru a-şi extinde „stăpânirea” în piaţă.
** Next Home - în întâmpinarea fenomenului de cocooning
“Cred că românii sunt pregătiţi să dea banii pe o viziune de design interior. Vânzările din aprilie chiar mi-au demonstrat asta. Accesoriile Next Home le dau consumatorilor ocazia să înnoiască mereu look-ul casei fără să cheltuiască o grămadă de bani. Situaţia economică actuală va genera fenomenul de cocooning - tot mai mulţi români se vor retrage, vor ieşi mai puţin pentru a cheltui mai puţin şi vor munci de acasă - de aici nevoia de şi mai multă comoditate în întâmpinarea căreia vine brandul” (Victoria Houghton, administrator al francizelor Next în România)
doi de doi
cineva mi.a spus azi ca blogul asta e "ca un cantec arabesc la care nu stii versurile; da' te prinde linia melodica". si.a decis sa ma viziteze mai des de.acum!
altcineva mi.a transmis zilele trecute ca am obiceiul sa creditez "gunoaie". si.a decis sa vegheze mai atent asupra alegerilor mele..
mi.au facut doua mari bucurii baietii ajtia doi cu enteresul si grija lor! mai ales ca azi mi.am luat.o iar de la o lady.. (un comunicator impecabil, credeam eu, care intr-un mail de 140 de cuvinte a facut cinci greseli de scriere de neiertat si de nejustificat prin grabaa). azi, cand am facut 22 (DOI DE DOI)..
altcineva mi.a transmis zilele trecute ca am obiceiul sa creditez "gunoaie". si.a decis sa vegheze mai atent asupra alegerilor mele..
mi.au facut doua mari bucurii baietii ajtia doi cu enteresul si grija lor! mai ales ca azi mi.am luat.o iar de la o lady.. (un comunicator impecabil, credeam eu, care intr-un mail de 140 de cuvinte a facut cinci greseli de scriere de neiertat si de nejustificat prin grabaa). azi, cand am facut 22 (DOI DE DOI)..
o Craiovă ca un Oxford
Doo oraşe pestriţe, fără ză feşăn tradition, şi-au pus ambitzul unor zile ale modei, când toţi mai marii se sfiesc să se mai implice chiar şi în FW din capitale..
Explicitez pentru România mea de ciocolată:
Irina Schrotter a reuşit să-şi atragă mai multe antipatii în campania pentru Iaşi, a anunţat şi că îşi închide multe magazine, deloc profitabile, iar Ovidiu Buta e prins în Bucureşti cu Pasarela şi cu GQ-ul înnebunitor. Pricep că Romanian Fashion Week nu prea mai are cu cine şi în niciun caz cu ce în 2009..
La Craiova însă, Dorin Dumitru are încă mulţi prieteni - mai coloraţi, mai cu geci de piele, mai sclipi pe tricouri, dar cu fonduri disponibile pentru FRUMOS :) Selecţia frumosului ţine de DD, prietenii lui fiind pregătiţi să li se educe gusturile, omg!!
Şi atunci, dragii mei designeri din noua gardă, de ce să nu profitaţi de acest context curajos ca să ieşiţi şi voi în lume şi să mai câştigaţi nişte fani cumpărăcioşi? Mai ales că mulţi nu vă permiteţi încă show-uri personale manifest..
P.S. V-am listat pentru DD, el v-a sunat, iar voi aţi ales să mergeţi sâmbăta şi duminica viitoare la petreceri, la concerte sau să o frecaţi aiurea prin nu ştiu ce insule pe banii părinţilor.. Nu-i nimic, va presta Lorena Trică în locul vostru în Craiova "cea dubioasă"! (fereascăăă)
Explicitez pentru România mea de ciocolată:
Irina Schrotter a reuşit să-şi atragă mai multe antipatii în campania pentru Iaşi, a anunţat şi că îşi închide multe magazine, deloc profitabile, iar Ovidiu Buta e prins în Bucureşti cu Pasarela şi cu GQ-ul înnebunitor. Pricep că Romanian Fashion Week nu prea mai are cu cine şi în niciun caz cu ce în 2009..
La Craiova însă, Dorin Dumitru are încă mulţi prieteni - mai coloraţi, mai cu geci de piele, mai sclipi pe tricouri, dar cu fonduri disponibile pentru FRUMOS :) Selecţia frumosului ţine de DD, prietenii lui fiind pregătiţi să li se educe gusturile, omg!!
Şi atunci, dragii mei designeri din noua gardă, de ce să nu profitaţi de acest context curajos ca să ieşiţi şi voi în lume şi să mai câştigaţi nişte fani cumpărăcioşi? Mai ales că mulţi nu vă permiteţi încă show-uri personale manifest..
P.S. V-am listat pentru DD, el v-a sunat, iar voi aţi ales să mergeţi sâmbăta şi duminica viitoare la petreceri, la concerte sau să o frecaţi aiurea prin nu ştiu ce insule pe banii părinţilor.. Nu-i nimic, va presta Lorena Trică în locul vostru în Craiova "cea dubioasă"! (fereascăăă)
1 mai a fo o zi in care am tresarit de multe- multe ori de fericire.
multumiri lui Duru si stapanului sau - fermecatori baietz!
my bad bad and true preciouss boiz
Lucian Broscăţean - la un an după ce a cucerit Vestul
De doi ani, munca lui e despre problematica multiculturalismului din marile metropole tradusa ingenios vestimentar. Noi am ajuns sa o recunoastem deja foarte usor dupa “simptomele” nomade - marci care au cucerit si Vestul aka juriul Arts of Fashion SUA 2008.
Pentru designerul clujean, demersul creativ e acum de o placere extenuanta. Porneste de la lupta cu nepotul de cinci ani care isi da ok-ul pe schite (el chiar pricepe ca unchiul face “feshan” si exclama cu verva “place” sau “nu place”) si se sfarseste in lupta cu timpul..
Răzvan Ciobanu - la primul magazin de brand propriu
A renunţat la colaborarea cu Debenhams si si-a inaugurat propriul magazin pe Calea Victoriei - cel mai potrivit context de practicare a marketingului relational si de sfidare a "tocatorului" crizei.
Are in gand completarea liniei Preciouss cu o colectie pentru barbatul relaxat, asumat, "fantezist" si adancirea campaniei de lupta impotriva ipocrizei sexuale si a timiditatii fals afisate.
Go, go, go, my boooiiiz!
tei şi mentă, şosete şi ciorapi, fani şi taţi în devenire
săptămâna trecută mi-am suflecat mânecile şi i-am dat bice. apoi am stat cu sufletul la gură o noapte. şi menta s-a prins! am plantat-o la buro, în curte, pentru un gustos mojito de iulie..
şi, btw, m-am mutat pe mendeleev mai ales pentru că un tei mi se revarsă în balcon. să-mi amorţească mirosul florilor în minte şi să uit că în vază e cam pânză de păianjen, right? :)
despre şosete şi ciorapi, ladies&gentlemen, vroiam doar să amintesc de detailistă ce mi.s.. nu mai sunt de ascuns, sunt chiar de zoom in ză spring. şi cum ne trădează ohoooo, vă rog să alegem cât mai cu grijă!
"lăv me in MAY!" e motiv de alte dorinţi: domnilor, fiţi fanii iubitelor voastre, luaţi-le mansarde în ioanid şi faceţi-le curajos felicşi! pentru un peisaj bucureştean mai healthy şi mai groovy! :))
şi, btw, m-am mutat pe mendeleev mai ales pentru că un tei mi se revarsă în balcon. să-mi amorţească mirosul florilor în minte şi să uit că în vază e cam pânză de păianjen, right? :)
despre şosete şi ciorapi, ladies&gentlemen, vroiam doar să amintesc de detailistă ce mi.s.. nu mai sunt de ascuns, sunt chiar de zoom in ză spring. şi cum ne trădează ohoooo, vă rog să alegem cât mai cu grijă!
"lăv me in MAY!" e motiv de alte dorinţi: domnilor, fiţi fanii iubitelor voastre, luaţi-le mansarde în ioanid şi faceţi-le curajos felicşi! pentru un peisaj bucureştean mai healthy şi mai groovy! :))
Abia acum, dupa patru probe
“Cine e fata asta, Andreea Badala?”
“Fata asta e despre tipar creativ! Scolita in atelierele Richard Nicoll, Tata-Naka, Venera Arapu si Maria Lucia Hohan, abia acum pune pe roate un business propriu, abia de acum va impartasi”.
Andreea Badala s-a specializat pe tehnologia tiparelor la London College of Fashion. Maria Lucia Hohan a fost primul designer in atelierul caruia a facut moda in ritm real, de business. La Venera Arapu a prins logica vandabilitatii, iar la Tata-Naka a trecut de proba rabdarii – broderia manuala.
Munca la Richard Nicoll a responsabilizat-o cel mai mult, dupa cum povesteste: din prima zi a croit o salopeta comanda pentru Kylie Minogue. “E o experienta de neegalat. Am lucrat ca ajutor la tipar creativ, ca ajutor de couturier si direct cu Richard. Volumul de munca era imens in perioada saptamanilor modei - un exercitiu excelent de stapanire de sine, mai ales ca modificari si retusuri se fac si la cateva minute inainte de spectacole”.
E pasionata de constructia si deconstructia sacoului, camasii, pantalonului - “foarte ofertante” si de interpretarea broderiei romanesti. “Lucrez traditional majoritatea jachetelor, fara adeziv, numai cu intarituri cusute manual. Piesele arata incomparabil mai bine si sunt cu mult mai durabile”.
Andreea Badala nu urmareste tendintele; crede ca asta ar trebui sa faca designerii doar pentru magazinele high-street. “Evident ca exista directii si ca tendintele influenteaza. Dar important e sa ai o lume a ta pe care sa o destainui”. Astfel ca cei care ii gusta creatiile vad in ele o forma de exprimare dincolo de constrangerile de loc si de timp.
Curand, ea va vinde printre creativii de la Idelier, sperand la conturarea unei comunitati de designeri “fara frica” si, firesc, a unor consumatori de moda mai putin cramponati in “ce se poarta”…
moving on (luckily & happily)
au fo doo săptămâni înnebunitoare! dacă am reuşit eu să pricep cum e cu geometria vectorială, trebuia să mă zbat să pricep şi cum e cu "proprietarii" de trusturi, magazine, festivaluri sau garsoniere. păi cum să nu?
am tras aşadar zilele astea pentru exclusivitătz, ca să dau la poponetz ZF.ului, hehe! din ambitz personal şi, mai ales, din dorinţă de "business empathy" cu directorii Triumph International, LPP Fashion, Peek&Cloppenburg. I'm a forevăr "fashion retail lady", you all know that!
am mai modelat şi nişte parteneriate media, am mai explicat şi cum e cu neamurile de leaduri&şapouri pentru a "secsi green writer". am tot scris, scris, scris, scris, n-am stat o clipă locului! iar unul dintre designerii cu care m-am chatuit pentru un portret mi-a zis că s-a extenuat de cât de plăcute au fo întrebările mele :))
m-am tot gândit la PASARELA, pe care o aştept ca să sufăr silently alături de câştigătorul ce îşi va propune să electrizeze Parisul cu piesele lui. dar cum la expoziţia de la IFM nu se va ciocni fix de niciun buyer..? hmm, festivalul îi va creşte doar niţel cota în România.. utvr.
însă durerea cea mare zilele astea a fo că am cunoscut oameni pe care nu mi i-aş fi dorit evăr în peisajul personal: proprietari decrepiţi de garsoniere-bombe la 250 de euro pe lună, utf?! şi aşa am ajuns să locuiesc în Romană, alături de ex PM.ul de la Steilmann Investiţii. pur întâmplător.
să fie cu NOROC şi cu BUCURIE! (pentru prima dată în 22 de ani fără câteva zile)
minuni pentru pici de la za KIHI KIHA gang
Pentru că cel mai pretenţios dintre publicuri nu s-a bucurat până acum de minunile artizanilor urbani adunate în acelaşi locşor fensipensitrensi, mămicile Kiha Kiha au gândit un prim târg handmade pentru picii pufulici, într-un sub_Cărtureşti retro.
Sâmbătă, 25 aprilie, banda artizanilor va expune spre vânzare (şi spre disperarea părinţilor :))) jucării isteţe, hăinuţe unicat, accesorii preţioase, mobilier pictat cu mult-mult drag. Vor fi basme tâlcuite de Alexandrina Halic şi aventuri în podul bunicului magician. Vom învăţa laolaltă să coasem, să pictăm şi să împăturim ingenios hârtia în forme de cine-ştie-ce. Much tooooo cool!
Be there, u grownups! With ur kids, afcors, but not mandatory.. :)
Gherila Rozelor
Mai mult de 20 de ani, Eugenia Enciu a facut moda pentru altii: a fost manechin, a gestionat spectacole, a consiliat vestimentar, a ajutat la consolidare de brand. Putea sa-si lase reputatia mostenire fiicei sale, Diana. Dar a preferat sa faca echipa de gherila cu ea, intr-un atelier care s-a luat din 2004 la tranta cu mallul.
Pe crivat de criza, cele doua mizeaza pe “chimia” dintre ele si cliente - consumatoare orgolioase de unicate, de orice talie, deseori cu cereri de reproducere avantajoasa a unor modele exclusiviste de designer celebru…
Eugenia, “editata” de Diana, povesteste.
reality check (la indemnul lui O.)
CE ma bucura
ce.mi spune Dobro despre cele de la care il ia mereu, cu incetisorul, ameteala: "sunt subtiri gleznele femeii ca sa ne mintim ca se vor rupe intr.o zi si vom fi liberi.."
ce ambitz imi anunta Principele Radoo: "douazeci de ani am tot votat cand dreapta, cand stanga. dar intotdeauna am votat impotriva a ceva, nu pentru ceva. am negat mereu, nu am construit inca. eu nu sunt un candidat de stanga, nu sunt un candidat de dreapta, nu sunt un candidat politic. sunt astazi aici pentru a pune o piatra jos, la temelia unei Românii respectate, pe care am uitat ca o meritam!"
ce dorinta si ce curaj au moldovenii, online si offline in aceeasi masura!
ce comenzi uriase de imbracaminte fac inca Benetton, Max Mara si Hugo Boss la fabricile din Romania.
CE ma sperie
ce aflu despre doua dintre cele mai bine pozitionate nume din moda romaneasca, chiar fara sa vreau: unii vor inchide curand 80% dintre magazine, neprofitabile de jumatate de an, altii au vandut deja depozitelor angro din capitala supertesaturi, achizitionate de acum un sezon pentru fabricile proprii; faliment, omg?!
ce descoperit de mese publicitare e Unirea Shopping Center de la o vreme, mai ales ca n.am vazut in cinci ani de Bucuresti vreun loc golut pe cladire..
ce nerecunoscatori s barbatii chiar de la cinci ani: ieri, in Ioanid, o fetita le.a salvat baieteilor mingea din lac; o data ce au recuperat.o, ei au fugit repejor iar la joaca, uitand sa o mai ajute si pe gagi sa iasa din balta..
IAR
iar mi.e foarte greu. de.ar fi foarte usor la fel de des!
refrenul: in cautarea unei case, in socuri, in lipsa unui de ce.
tocmai m.am intors de la vizionari.. o garsoniera pe Victoriei la 250 de euro e chilipir, right? de fapt, o camera de filaj in preajma Novotel, trei pe trei, unde ai putea sa alungi moliile chiar cu gloante si sigur n.ai avea probleme cu vecinii, e forever lady-like, right?
tanjesc dupa o garsoniera chic (la mansarda, afcors) si totusi n.as pleca ever din apartamentul de la dristor (chiar daca e scump si n.am termopanele pe care le merit, vorba don'soarei :)). aici s.au consumat multe ganduri nebunesti. aici chiar am oprit timpul dupa perdea. aici s pustii care.mi fac vineri-serile senine. aici e piata asaltata in pijama duminicile-dimineata din pofta de struguri. aici am suporturi inca nefolosite pentru busuioc la ghiveci.. care va mutati aici cu mine?
pentru ce va fi de acum, R si.a luat azi din parul meu o doza de aer dulce, iar eu mi.am luat azi din bratele lui o doza de pace. are ganduri de casatorie cu o fata cuminte si astea imi vin abrupt. nu.nteleg. inca nu cred ca vreau. s doar cinci ani de cand ne bateam pentru primul loc la analiza hipercorecta de fraza si pentru ultima lingura de orez cu lapte din castron..
P.S. za picture: Scarletta in Vogue FR.. sa va tulbure, sa va ravaseasca! :))
zac
urechile.mi pocnesc electro.
am dureri prea mari de amigdale si intepaturi prea adanci de sinusuri.
nu mai suport gandul mancarii.
ma iau frigurile daca ma ating, semn ca am ajuns la febra 40 si ca imi lipseste tarhonul din sosete..
zac. lancezesc. nu ma mai rabd.
LATER-EDIT
profu Varabiescu, un partener de suferinte zilele astea (amandoi induram acrituri aka aspirine si paracetamoale ambalate in vitamina C), mi-a mai potolit mancarimea de plecat la buro (mult inainte de vreme) printr-o simpla:
"Stii, era o vorba: cand esti tanar, iti cheltuiesti sanatatea sa castigi bani, cand esti batran, iti cheltuiesti banii sa iti recastigi sanatatea.."
am dureri prea mari de amigdale si intepaturi prea adanci de sinusuri.
nu mai suport gandul mancarii.
ma iau frigurile daca ma ating, semn ca am ajuns la febra 40 si ca imi lipseste tarhonul din sosete..
zac. lancezesc. nu ma mai rabd.
LATER-EDIT
profu Varabiescu, un partener de suferinte zilele astea (amandoi induram acrituri aka aspirine si paracetamoale ambalate in vitamina C), mi-a mai potolit mancarimea de plecat la buro (mult inainte de vreme) printr-o simpla:
"Stii, era o vorba: cand esti tanar, iti cheltuiesti sanatatea sa castigi bani, cand esti batran, iti cheltuiesti banii sa iti recastigi sanatatea.."
A REFUZAT
Ieşeam eu ieri de la şcoală, după cam multă matematică alambicată aka mediaplanning.. :) Terminasem mărunţii pe nişte cartofi prajitz cu pui. But: 2 lei left! (din căptuşeli, right?)
Uat tu du, uat tu du? Am asaltat-o pe tanti de la metrou Politehnică-butic ca să mă consilieze într-ale dulciurilor.
- Ce pot lua eu de doi lei? Cu ciocolată să fie!
- N-am nimic. Cum să vii la magazin fără bani? N-am mai pomenit..
- Hmm.. Doamnă, am doi lei şi îmi doresc şi eu stafide în ciocolată de aceşti doi lei. Văd că le aveţi vărsate..
- Nu pot să-ţi dau. Vrei aşa, pentru o măsea, nici o sută de grame? Pentru ce să mă obosesc?
- Doamnă, sunt cel puţin cinci guri. Mă satur! Deci..
- Deci refuz să-ţi dau. Ce-ai să-mi faci?
Fix miercurea viitoare mă voi duce la ea cu 200 de lei. Probabil nu va avea să-mi dea acele mai mult de zece kile de stafide în ciocolată.. Dar voi avea eu grijă să-şi sune entuziastă patronul, să vină cu "marfă"! Şi voi mai avea grijă să discutăm în trei despre bunul-simţ în relaţia cu orice consumator.
Dragul meu drag,
Săptămâna viitoare îtz vei prezenta cu ambitz colecţia noo. Me and ză gang ov "much too young lulu fash&biz professionals" o sătz fim galerie.
Dar poate ar fi găşti şi din alte "arte" încântate să guste frumosul urban al pieselor tale, right? Să lămurim, aşadar: Lucian Broscăţean la Soirees de la Mode, luni 30 martie, ora 20, Athenee Palace Hilton.
P.S. Confirmare la demoizela elena mihai - 0731 305 774.
Dar poate ar fi găşti şi din alte "arte" încântate să guste frumosul urban al pieselor tale, right? Să lămurim, aşadar: Lucian Broscăţean la Soirees de la Mode, luni 30 martie, ora 20, Athenee Palace Hilton.
P.S. Confirmare la demoizela elena mihai - 0731 305 774.
Trezirea!
a fo frumuseţe neretuşată pentru a retrezi nevoia de naturel. urmează violenţă fabricată pentru a stârpi indiferenţa. a fo "natural born beauties". urmează "112". ambele by Mihaela Berciu.
pentru proiectul 112, 24 de bărbaţi s-au lăsat fotografiaţi în rolurile de alungaţi, bătuţi, chiar decedaţi (ipostaze în care ajung prea multe femei din România..) cu rostul unui strigăt: "TREZIREAAA!".
expoziţia - protest împotriva violenţei domestice e deschisă până în 8 aprilie, la BCU.
pentru proiectul 112, 24 de bărbaţi s-au lăsat fotografiaţi în rolurile de alungaţi, bătuţi, chiar decedaţi (ipostaze în care ajung prea multe femei din România..) cu rostul unui strigăt: "TREZIREAAA!".
expoziţia - protest împotriva violenţei domestice e deschisă până în 8 aprilie, la BCU.
strategii
Din a doua jumatate a lui 2008, Cristina Bazavan l.a racolat pe Cristian Lupsa. Nu degeaba, afcors! Chiar strategic, de criza! Pentru ca el si.a adus toata gasca de story-telleri, alaturi de care a reusit sa faca din TABU, in 2009, cea mai zmart revista de pe nisa ei. Congrats! Lots ov!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
