irina pentru irina a lucrat tare curat şi elegant. răzvan pentru irina a cam pecit-o.
ciobanu a ţinut să pună colecţiei AW 09 10 eticheta CURIOUS, prin rochiile de seară, şi i-a ieşit cam dubios.. eu am simţit că s-a avântat într-un registru prea “out of the crowd” pentru naturelul brandului primăresei wannabe, special, parcă, pentru ca moda experimentală să câştige meciul cu moda conservatoare.
s-o fi vrând brandul Irina Schrotter experimental, dar, oare, publicul (Margareta Pâslaru, Carmen Movileanu şi multe doamne asemenea) îl şi acceptă aşa?
Fără sfială, moartea trecea..
M-a plimbat, mereu de mână, mereu cu grijă la detalii şi la poveşti, prin tot Bucureştiul frumos. Ştia că el are să-mi fie refugiu când dilemele de suflet mă vor bântui.
M-a chinuit câteva luni, ca să pricep cum "Sunt lucruri. Şi sunt oameni!". El înţelesese după douăzeci de ani de muncă pe ambulanţă că nu e timp pentru ură. Nu e!
Şi-a dorit să fac carieră. Numai şi numai după ce îmi voi fi asumat cultura şi etica profesiei "de vis".
Mi-a spus că am darul femeilor isteţe: să magnetizez cu privirea, dar şi să înlătur orice suspiciune, tot din privire.
S-a încăpăţânat să moară un-doi, fără să mă pregătească..
Al tău să fie Seninul, unchiule Cocutz!
M-a chinuit câteva luni, ca să pricep cum "Sunt lucruri. Şi sunt oameni!". El înţelesese după douăzeci de ani de muncă pe ambulanţă că nu e timp pentru ură. Nu e!
Şi-a dorit să fac carieră. Numai şi numai după ce îmi voi fi asumat cultura şi etica profesiei "de vis".
Mi-a spus că am darul femeilor isteţe: să magnetizez cu privirea, dar şi să înlătur orice suspiciune, tot din privire.
S-a încăpăţânat să moară un-doi, fără să mă pregătească..
Al tău să fie Seninul, unchiule Cocutz!
mirări, observaţii, dubioşenii..
* tot din discuţiile pentru paginile de vară
RAFAR e pe repede-nainte. Mai o investiţie de un milion într-un Debenhams de Băneasa, mai o închidere de Bally, mai un alt milion pentru nişte Catwalks premium "de criză". Relativ zmart, în afara speranţei că vor da de grosul clienţilor de lux prin Marriot.. (poate ne pove Dragoşi ce oameni se învârt pe acolo, ce neam de nunţi se organizează, hihi)
Eram, cu al lui brand Z, se simte privilegiat şi protejat în vremurile astea. I-auziţi: "Copiii latini sunt mereu foarte răsfăţaţi. Mamele preferă să-şi ia de la gură ca să le cumpere lor foarte des haine fancy”.
STEFANEL se vrea "lux accesibil" de prin 2005. De când cu iamii Gisele.. Interesant cum pricepe juniorul Stefanel brand equity.ul: "Nu vom introduce produse „de criză” în 2009. Ce ne-ar putea „salva” un an, ne-ar putea distruge imaginea pentru totdeauna!".
HIGH-FASHION CONCEPT are ambitzul altor trei multibranduri de lux, unul pentru bebei, unul pentru adolescentz şi altul pentru bărbatz, pe lângă Victoria 46 (exclusiv pentru femei, din toamnă), şi a unei cote de piaţă de 70% pe segmentul premium, în trei ani de acu'. Ii doresc să strălucească, şi pe bulevard, şi în mall!
RAFAR e pe repede-nainte. Mai o investiţie de un milion într-un Debenhams de Băneasa, mai o închidere de Bally, mai un alt milion pentru nişte Catwalks premium "de criză". Relativ zmart, în afara speranţei că vor da de grosul clienţilor de lux prin Marriot.. (poate ne pove Dragoşi ce oameni se învârt pe acolo, ce neam de nunţi se organizează, hihi)
Eram, cu al lui brand Z, se simte privilegiat şi protejat în vremurile astea. I-auziţi: "Copiii latini sunt mereu foarte răsfăţaţi. Mamele preferă să-şi ia de la gură ca să le cumpere lor foarte des haine fancy”.
STEFANEL se vrea "lux accesibil" de prin 2005. De când cu iamii Gisele.. Interesant cum pricepe juniorul Stefanel brand equity.ul: "Nu vom introduce produse „de criză” în 2009. Ce ne-ar putea „salva” un an, ne-ar putea distruge imaginea pentru totdeauna!".
HIGH-FASHION CONCEPT are ambitzul altor trei multibranduri de lux, unul pentru bebei, unul pentru adolescentz şi altul pentru bărbatz, pe lângă Victoria 46 (exclusiv pentru femei, din toamnă), şi a unei cote de piaţă de 70% pe segmentul premium, în trei ani de acu'. Ii doresc să strălucească, şi pe bulevard, şi în mall!
Bucureştiul, în viteza a şasea!
Conceptul „Made in Italy” pe care miza Adriano Mengotti în România la inaugurarea din 2008 s-a dovedit fertil: afacerile sale au atins 2,2 milioane de euro în primul an pe piaţa locală.
Dar nu pentru a obţine exclusivitătz pe cifre am stat la poveşti cu Mirela Tanasin, directorul multibrandului de lux Mengotti, ci pentru a deduce priceperea ce stă în spatele gestionării unui portofoliu care seduce şi care, de curând, prin cea mai nouă achiziţie - Gucci - a băgat Bucureştiul în viteza a şasea.
În spatele mixului Gucci - Prada – Fendi – Valentino - Dolce&Gabbana – Giorogio Armani – Etro - Giambattista Valli - Ermanno Scervino – Moncler - Loro Piana – 6267 – Aquilano – Raimondi - Cesare Paciotti stă o muncă de convingere de patru ani. După cum mărturiseşte Mirela Tanasin, Gucci, pentru care grupul Mengotti e importator exclusiv în România, “s-a lăsat cel mai greu”.
„Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni”, crede directorul multibrandului bucureştean de lux. Consilierii Mengotti vin astfel în ajutorul românilor care îşi respectă statutul. Pentru că nu, pe români nu-i mai defineşte kitschul - simboluri ca şarpele sau pietrele preţioase; românii caută, pare-se, propuneri rafinate - bărbaţii, cât mai curajoase, iar femeile, cât mai romantice.
De ce aţi ales să deschideţi primul multibrand Mengotti din afara Italiei tocmai în România? Ce v-a atras aici?
România rămăsese mult în urmă. Victoria 46 s-a deschis abia în 2007. Mai era The Place, au apărut şi Raioanele, dar niciun concept nu reunea cele mai sofisticate branduri italiene. Era liber pentru „Made in Italy”, o idee fertilă după cum ne-am demonstrat.
Bucureşti e în creştere, banii vin şi se învârt în zonă. Plus că aici discutăm de gusturi latine. Puteam merge la Kiev, dar e plin de magazine prestigioase monobrand. Sofia era o altă posibilitate, dar acolo ne-am fi confruntat cu o mafie foarte puternică.
Rentează afacerea, gustă românii propunerile magazinului Mengotti? Ce oameni vă vizitează?
Româncele caută propunerile noastre. Ne vizitează de la doamne educate stilistic, care ştiu foarte bine ce caută, care îşi doresc pantofi cu toc 8 şi pleacă cu ei, până la femei de business, foarte atente la must have-uri, dar foarte prinse, care după o raită în magazin sau după o prezentare fac o comandă mai mare prin telefon, iar noi ne îngrijim de ea.
Românii se guvernează după must-have-uri. Pentru ei nu sunt simple achiziţii, sunt semne ale unui statut, pe care îl au sau nu-l au. Imaginea, eticheta nu e foarte importantă doar pentru români, nu-i putem califica drept snobi.
În străinătate eşti evaluată chiar şi după oja de pe unghii şi rujul de pe buze, după accesoriul de la chei... Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni. Iar eu văd foarte multe piese ediţie-limitată la românce.
Sunt bărbaţii români la fel de conştienţi de nevoia update-ului de modă?
Bărbatul român are mult curaj! Deşi nu e vreun fotomodel, deşi are talia 54, el cere cataloage şi le răsfoieşte curios, apoi comandă produse Etro, foarte colorat finisate, cu o căptuşeală cocktail.
Ce brand se vinde cel mai bine la Mengotti? Vă ajută Gucci, proaspătul intrat în portofoliu, să treceţi cu bine de valul crizei?
Nu pot spune ce brand se vinde cel mai bine. Fiecare brand are adresabilitatea lui. Fendi, Prada, Valentino sunt pentru femeile clasice, aristocrate. Etro e mai haotic, prin croi, prin culoare. A avea Gucci e ca şi cum ai avea a şasea viteză la maşină!
Noi am curtat toate brandurile pe care le avem acum în portofoliu vreo patru ani. Gucci s-a lăsat cel mai greu şi, pentru că a acceptat foarte târziu, în sezonul primăvară-vară avem doar accesorii, produsele continuative pe care le au toate marile magazine. Abia pentru toamnă-iarnă va intra colecţia propriu-zisă de sezon şi vom şi înţelege cum prinde brandul.
Cum trebuie să fie o vitrină ca să vândă?
Noi tot timpul avem vitrine conceptuale, în care încadrăm şi piese de mobilier. Tot timpul avem o temă, tot timpul construim o poveste. Când am lansat Gucci, am folosit manechine vii.
Vitrina Mengotti nu e într-o zonă pietonală; atunci ar fi important pentru trecători să vadă preţul, după ce admiră îndelung, şi să decidă să intre în magazin ca să cumpere. Ori pe Calea Victoriei vitrina trebuie să fie de super impact, pentru că lumea e mereu pe fugă, mai mult în maşină.
Pot să spun că într-o săptămână am schimbat un manechin de şapte ori. Dimineaţa vindeam, la prânz îl schimbam... Dacă schimbi manechinul, schimbi genţile, refaci decorul. Iar consumatorul trebuie să simtă înăuntru, în zona analogă vitrinei, aceeaşi emoţie pe care a simţit-o afară.
Cum se împarte, între branduri, spaţiul din magazin? Există branduri „privilegiate”?
Investiţiile în marfă sunt diferite, poate aşa să fie unele branduri privilegiate. Dar noi nu am mers pe zona Prada, vitrina Prada, zona Gucci, vitrina Gucci... am urmărit un anume cromatism, înţelegând că e nevoie de o joacă a croiurilor, fomelor, volumelor.
Când intri în magazin, la un maiou preferat ai cel puţin două propuneri de ţinute. Nu toţi ne-am născut cu gust, nu toţi avem darul de a face combinaţii perfecte, de aceea noi îi asistăm pe clienţi la alegeri, consiliem, propunem outfit-uri. Încercăm să nu vindem o singură piesă pentru ca, atunci când ajung acasă, clienţii să se chinuie să o asorteze cumva... Ei pleacă mereu de la Mengotti cu mai multe piese şi se întorc să ne povestească de ce au fost complimentaţi.
Toate angajatele fac training la începutul fiecărui sezon; tuturor li se explică de ce s-a ales de la brandul cutare piesa cutare, cu ce s-ar armoniza ea, pentru ce tip de client e potrivită. Iar când ele se apropie de clientele connaisseur, fiind foarte bine pregătite, schimbă imediat percepţia asupra „vânzătorilor”.
Aţi ajuns la un echilibru în magazin între haine şi accesorii? Ce raport e mai degrabă de succes?
E ideal să ai 60-70% haine şi 30-40% accesorii. Cred că Mengotti a ajuns pe o linie mai mult decât bună faţă de lansare. O geantă sau o pereche de pantofi poate fi combinată la două-trei ţinute, implicit, proporţia potrivită e 1:3.
Neavând istoric în piaţă, nu putem discuta despre efectele crizei. Resimţiţi, totuşi, de la lună la lună, precocitatea clientului român?
Vânzările din martie anul acesta faţă de cele din martie anul trecut nu-mi spun nimic, pentru că am deschis având numai accesorii. Nici la nivelul lui iunie nu pot face comparaţie, pentru că în 2009 a fost lună de reduceri. Ca să vorbim în termeni reali de evoluţia vânzărilor, avem nevoie de trei ani în piaţă.
Până nu demult, un birou italian făcea buyingul pentru Mengotti România, fără să cunoască piaţa locală, fără să fi aprofundat gusturile locale. În Italia, românii sunt încă percepuţi ca ruşii, încă îi definesc simboluri precum şerpii sau pietrele preţioase. Dar ei nu sunt deloc aşa! Femeile românce trecute de 40 de ani, de exemplu, sunt boeme, delicate, romantice, rafinate, te fac să întorci capul după ele.
Mengotti e un spaţiu al artelor. Plănuiţi şi alte evenimente-mix în 2009-2010?
Evenimentele modă-artă-cultură nu prea prind în România. La expoziţia de caricaturi ne aşteptam să vedem studenţi de la Arte, curioşi, exploratori, nu clienţi. Ne doream să îndepărtăm teama lui „E scump”, să încurajăm vizitele... Trebuie să avem răbdare.
Dar nu pentru a obţine exclusivitătz pe cifre am stat la poveşti cu Mirela Tanasin, directorul multibrandului de lux Mengotti, ci pentru a deduce priceperea ce stă în spatele gestionării unui portofoliu care seduce şi care, de curând, prin cea mai nouă achiziţie - Gucci - a băgat Bucureştiul în viteza a şasea.
În spatele mixului Gucci - Prada – Fendi – Valentino - Dolce&Gabbana – Giorogio Armani – Etro - Giambattista Valli - Ermanno Scervino – Moncler - Loro Piana – 6267 – Aquilano – Raimondi - Cesare Paciotti stă o muncă de convingere de patru ani. După cum mărturiseşte Mirela Tanasin, Gucci, pentru care grupul Mengotti e importator exclusiv în România, “s-a lăsat cel mai greu”.
„Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni”, crede directorul multibrandului bucureştean de lux. Consilierii Mengotti vin astfel în ajutorul românilor care îşi respectă statutul. Pentru că nu, pe români nu-i mai defineşte kitschul - simboluri ca şarpele sau pietrele preţioase; românii caută, pare-se, propuneri rafinate - bărbaţii, cât mai curajoase, iar femeile, cât mai romantice.
De ce aţi ales să deschideţi primul multibrand Mengotti din afara Italiei tocmai în România? Ce v-a atras aici?
România rămăsese mult în urmă. Victoria 46 s-a deschis abia în 2007. Mai era The Place, au apărut şi Raioanele, dar niciun concept nu reunea cele mai sofisticate branduri italiene. Era liber pentru „Made in Italy”, o idee fertilă după cum ne-am demonstrat.
Bucureşti e în creştere, banii vin şi se învârt în zonă. Plus că aici discutăm de gusturi latine. Puteam merge la Kiev, dar e plin de magazine prestigioase monobrand. Sofia era o altă posibilitate, dar acolo ne-am fi confruntat cu o mafie foarte puternică.
Rentează afacerea, gustă românii propunerile magazinului Mengotti? Ce oameni vă vizitează?
Româncele caută propunerile noastre. Ne vizitează de la doamne educate stilistic, care ştiu foarte bine ce caută, care îşi doresc pantofi cu toc 8 şi pleacă cu ei, până la femei de business, foarte atente la must have-uri, dar foarte prinse, care după o raită în magazin sau după o prezentare fac o comandă mai mare prin telefon, iar noi ne îngrijim de ea.
Românii se guvernează după must-have-uri. Pentru ei nu sunt simple achiziţii, sunt semne ale unui statut, pe care îl au sau nu-l au. Imaginea, eticheta nu e foarte importantă doar pentru români, nu-i putem califica drept snobi.
În străinătate eşti evaluată chiar şi după oja de pe unghii şi rujul de pe buze, după accesoriul de la chei... Condiţia te obligă să porţi anumite branduri, să nu fii nici clovn, nici un nimeni. Iar eu văd foarte multe piese ediţie-limitată la românce.
Sunt bărbaţii români la fel de conştienţi de nevoia update-ului de modă?
Bărbatul român are mult curaj! Deşi nu e vreun fotomodel, deşi are talia 54, el cere cataloage şi le răsfoieşte curios, apoi comandă produse Etro, foarte colorat finisate, cu o căptuşeală cocktail.
Ce brand se vinde cel mai bine la Mengotti? Vă ajută Gucci, proaspătul intrat în portofoliu, să treceţi cu bine de valul crizei?
Nu pot spune ce brand se vinde cel mai bine. Fiecare brand are adresabilitatea lui. Fendi, Prada, Valentino sunt pentru femeile clasice, aristocrate. Etro e mai haotic, prin croi, prin culoare. A avea Gucci e ca şi cum ai avea a şasea viteză la maşină!
Noi am curtat toate brandurile pe care le avem acum în portofoliu vreo patru ani. Gucci s-a lăsat cel mai greu şi, pentru că a acceptat foarte târziu, în sezonul primăvară-vară avem doar accesorii, produsele continuative pe care le au toate marile magazine. Abia pentru toamnă-iarnă va intra colecţia propriu-zisă de sezon şi vom şi înţelege cum prinde brandul.
Cum trebuie să fie o vitrină ca să vândă?
Noi tot timpul avem vitrine conceptuale, în care încadrăm şi piese de mobilier. Tot timpul avem o temă, tot timpul construim o poveste. Când am lansat Gucci, am folosit manechine vii.
Vitrina Mengotti nu e într-o zonă pietonală; atunci ar fi important pentru trecători să vadă preţul, după ce admiră îndelung, şi să decidă să intre în magazin ca să cumpere. Ori pe Calea Victoriei vitrina trebuie să fie de super impact, pentru că lumea e mereu pe fugă, mai mult în maşină.
Pot să spun că într-o săptămână am schimbat un manechin de şapte ori. Dimineaţa vindeam, la prânz îl schimbam... Dacă schimbi manechinul, schimbi genţile, refaci decorul. Iar consumatorul trebuie să simtă înăuntru, în zona analogă vitrinei, aceeaşi emoţie pe care a simţit-o afară.
Cum se împarte, între branduri, spaţiul din magazin? Există branduri „privilegiate”?
Investiţiile în marfă sunt diferite, poate aşa să fie unele branduri privilegiate. Dar noi nu am mers pe zona Prada, vitrina Prada, zona Gucci, vitrina Gucci... am urmărit un anume cromatism, înţelegând că e nevoie de o joacă a croiurilor, fomelor, volumelor.
Când intri în magazin, la un maiou preferat ai cel puţin două propuneri de ţinute. Nu toţi ne-am născut cu gust, nu toţi avem darul de a face combinaţii perfecte, de aceea noi îi asistăm pe clienţi la alegeri, consiliem, propunem outfit-uri. Încercăm să nu vindem o singură piesă pentru ca, atunci când ajung acasă, clienţii să se chinuie să o asorteze cumva... Ei pleacă mereu de la Mengotti cu mai multe piese şi se întorc să ne povestească de ce au fost complimentaţi.
Toate angajatele fac training la începutul fiecărui sezon; tuturor li se explică de ce s-a ales de la brandul cutare piesa cutare, cu ce s-ar armoniza ea, pentru ce tip de client e potrivită. Iar când ele se apropie de clientele connaisseur, fiind foarte bine pregătite, schimbă imediat percepţia asupra „vânzătorilor”.
Aţi ajuns la un echilibru în magazin între haine şi accesorii? Ce raport e mai degrabă de succes?
E ideal să ai 60-70% haine şi 30-40% accesorii. Cred că Mengotti a ajuns pe o linie mai mult decât bună faţă de lansare. O geantă sau o pereche de pantofi poate fi combinată la două-trei ţinute, implicit, proporţia potrivită e 1:3.
Neavând istoric în piaţă, nu putem discuta despre efectele crizei. Resimţiţi, totuşi, de la lună la lună, precocitatea clientului român?
Vânzările din martie anul acesta faţă de cele din martie anul trecut nu-mi spun nimic, pentru că am deschis având numai accesorii. Nici la nivelul lui iunie nu pot face comparaţie, pentru că în 2009 a fost lună de reduceri. Ca să vorbim în termeni reali de evoluţia vânzărilor, avem nevoie de trei ani în piaţă.
Până nu demult, un birou italian făcea buyingul pentru Mengotti România, fără să cunoască piaţa locală, fără să fi aprofundat gusturile locale. În Italia, românii sunt încă percepuţi ca ruşii, încă îi definesc simboluri precum şerpii sau pietrele preţioase. Dar ei nu sunt deloc aşa! Femeile românce trecute de 40 de ani, de exemplu, sunt boeme, delicate, romantice, rafinate, te fac să întorci capul după ele.
Mengotti e un spaţiu al artelor. Plănuiţi şi alte evenimente-mix în 2009-2010?
Evenimentele modă-artă-cultură nu prea prind în România. La expoziţia de caricaturi ne aşteptam să vedem studenţi de la Arte, curioşi, exploratori, nu clienţi. Ne doream să îndepărtăm teama lui „E scump”, să încurajăm vizitele... Trebuie să avem răbdare.
poziţionare, domnilor!
[po-zi-ţio-na-re!]
POSITIONING is a game people play in today’s me-too market place..
SO, tocmai mi-a fo servita "Dacă nu ejti tu, ce rost mai are vinul?" si.mi place mult diferentiatorul! Ma plictisisem tare de "ejti un crin, ejti parfumul cel mai fin"..
LATER EDIT - Adix iz tuit-foolin' around de cateva ore and he kinda made my tudei servindu-mi primul mesaj de lafaiala, in Za Lost Song mood
LATER LATER EDIT - pe usa mea de.acas zicea asa de dimineatz, scociuit: "EA vrea ciocolata in cantitati angroou" (potrivit vecinilor de apartament trecuti de prima tinerete, care citesc Morcoveatza la WC :))))))
POSITIONING is a game people play in today’s me-too market place..
SO, tocmai mi-a fo servita "Dacă nu ejti tu, ce rost mai are vinul?" si.mi place mult diferentiatorul! Ma plictisisem tare de "ejti un crin, ejti parfumul cel mai fin"..
LATER EDIT - Adix iz tuit-foolin' around de cateva ore and he kinda made my tudei servindu-mi primul mesaj de lafaiala, in Za Lost Song mood
LATER LATER EDIT - pe usa mea de.acas zicea asa de dimineatz, scociuit: "EA vrea ciocolata in cantitati angroou" (potrivit vecinilor de apartament trecuti de prima tinerete, care citesc Morcoveatza la WC :))))))
giugiuleală
*suntem ca o sectă - suntem şagunişti care sclipesc în mulţimi, ăfcors! şi mai facem şi pui.. :)
puii trag, pare-se, la chestii egzotico-iamii aka blonde cu bust trecut de noozeci. puiul de şagunist Negruţiu (cu tata redactor-şef adjunct la Gândul :)) a tras, şi el, la pieptul meu în trenul de sâmbătă spre BV.. şi ne-am giugiulit. mult. în timp ce mă argumentam despre ştiinţă şi pocăinţă cu un nene secsi-rotofei-mâncător de nervi.. culmea, duminică, tot ăla mic cu ochii sclipiii pusese stăpânire şi pe trenul spre BUC. şi iar ne-am giugiulit.
cred că mi-am recăpătat izul de bomboane.
nana la poponetz ZF-ului!
**ştirea n-a apărut încă nicăieri. semn ca revistele mele ruleazăăă, hehe
Vremea de criză e vremea brandurilor agresive, supercreative. În România, 2009 e anul Desigual - un brand-complice, care promite consumatorului dezinhibiţie, distracţie, bucurie. Urmând reţeta „Fun&Profit”, grupul de francize Solmar se va îngriji pe piaţa locală de ascensiunea brandului spaniol - câştigător al Oscarului retailului în 2008.
Primul magazin Desigual de pe piaţa locală se deschide în iulie, în Băneasa Shopping City – ground floor, în urma unei investiţii de 200.000 de euro. Solmar urmăreşte promovarea noului nume din portofoliul său în special prin evenimente neconvenţionale.
Câştigător al premiului Mapic EG Retail în 2008, cunoscut ca Oscarul retailului, Desigual se remarcă prin designul inedit al spaţiului de vânzare realizat de artişti de stradă, superprovocator pentru imaginaţia consumatorului, dar şi prin atitudinea superpozitivă pe care o transmite clienţilor prin designul pieselor vestimentare.
Hainele ce poartă marca brandului spaniol sunt un cocktail de culori îndrăzneţe, broderii exuberante, desene de mână, accente grafice şi colaje cu fotografii din viaţa de zi cu zi, special pentru a exprima complicitatea cu consumatorul.
La nivel mondial, brandul Desigual e prezent în peste 4.000 de magazine din 60 de ţări. Franţa şi Italia sunt pieţe pe care spaniolii le-au cucerit rapid cu conceptul lor vesel de magazin, iar Scandinavia, Rusia, America de Nord şi Orientul Mijlociu sunt zone în care ei şi-au propus să se lanseze în 2009-2010.
Compania, cu sediul în Barcelona şi cu peste 1.000 de angajaţi, a înregistrat în anii 2000 creşteri anuale de 40%. În 2008, Desigual a vândut şase milioane de articole în întreaga lume.
Vremea de criză e vremea brandurilor agresive, supercreative. În România, 2009 e anul Desigual - un brand-complice, care promite consumatorului dezinhibiţie, distracţie, bucurie. Urmând reţeta „Fun&Profit”, grupul de francize Solmar se va îngriji pe piaţa locală de ascensiunea brandului spaniol - câştigător al Oscarului retailului în 2008.
Primul magazin Desigual de pe piaţa locală se deschide în iulie, în Băneasa Shopping City – ground floor, în urma unei investiţii de 200.000 de euro. Solmar urmăreşte promovarea noului nume din portofoliul său în special prin evenimente neconvenţionale.
Câştigător al premiului Mapic EG Retail în 2008, cunoscut ca Oscarul retailului, Desigual se remarcă prin designul inedit al spaţiului de vânzare realizat de artişti de stradă, superprovocator pentru imaginaţia consumatorului, dar şi prin atitudinea superpozitivă pe care o transmite clienţilor prin designul pieselor vestimentare.
Hainele ce poartă marca brandului spaniol sunt un cocktail de culori îndrăzneţe, broderii exuberante, desene de mână, accente grafice şi colaje cu fotografii din viaţa de zi cu zi, special pentru a exprima complicitatea cu consumatorul.
La nivel mondial, brandul Desigual e prezent în peste 4.000 de magazine din 60 de ţări. Franţa şi Italia sunt pieţe pe care spaniolii le-au cucerit rapid cu conceptul lor vesel de magazin, iar Scandinavia, Rusia, America de Nord şi Orientul Mijlociu sunt zone în care ei şi-au propus să se lanseze în 2009-2010.
Compania, cu sediul în Barcelona şi cu peste 1.000 de angajaţi, a înregistrat în anii 2000 creşteri anuale de 40%. În 2008, Desigual a vândut şase milioane de articole în întreaga lume.
rateuri
un maiou lejer, două rânduri de centuri, şalvari, glezne ameţitoare la vedere, sandale cu toc gros şi lemnos, un sacou cu iz de bărbat şi mâneci răvăşite.
secsiii, aşa-i?
NUMAI ŞI NUMAI dacă părul e proaspăt, umerii s curaţi, iar postura, impecabilă!
secsiii, aşa-i?
NUMAI ŞI NUMAI dacă părul e proaspăt, umerii s curaţi, iar postura, impecabilă!
pre-hai faiv, diud!
mi-a transmis dragul o dată şi abrupt: "o să vină ziua când, de nervi, o să te dau jos din tren! pe moment doar oftez.. şi aştept să fim iar pe fugă luna viitoare"(mesajul ăsta se agaţă de trei ani de inbocsul telefonului meu, mai vechi şi mai frumu de atât nu egzistă)
i-l transmit şi eu, tot o dată, şi mai abrupt, să bage la cap: "o să vină ziua când, fără deadline, o să alergăm pe o linie dublă continuă" (rezista-ţi-ar şurubul din genunchi!)
pre-HAI FAIV, DIUD!
pre-hepi bîzdei, Ovidiu!
P.S. fiecare dintre băieţii mei are câte un trademark. radoo îl are pe "BAU", dragoşi îl are pe "ESTE", flou o are pe "VALERIA" (sic!) etc etc
OVIDIULETZ îl are pe "HAI FAIV" :)
DND
simţeam că AM AMORŢIT..
şi m-am prins într-un EXERCIŢIU DE VOINŢĂ: de o săptămână citesc şi scriu încontinuu; refuz să pierd vremea! până la epuizare!
odat' cu exerciţiul mă înţeapă inima cam des şi îmi cade mai mult păr, e drept, dar TREBUIE să-mi recapăt condiţia entelectuală cu care mă mândream în facultate.
şi m-am prins într-un EXERCIŢIU DE VOINŢĂ: de o săptămână citesc şi scriu încontinuu; refuz să pierd vremea! până la epuizare!
odat' cu exerciţiul mă înţeapă inima cam des şi îmi cade mai mult păr, e drept, dar TREBUIE să-mi recapăt condiţia entelectuală cu care mă mândream în facultate.
GHIDUŞIND pe Arthur Verona
Vom juca „Lapte gros”, "Maţele încurcate", „Raţele şi vânătorii”. Ne vom bate cu apă. Vom desena graffiti pe maidan. Vom vizita case vechi şi vom asculta muzici noi. Vom şi trocui ad hoc, schimbând între noi haine de prisos. Vom marca locurile bucureştene în care am strălucit din fapte bune pe Harta cu Bunătătz. Vom gusta delicioasele supe şi limonade de vară preaplină. Vom mesăjui eco şi anti-discriminare.
Azi, mâine şi poimâine, la cea mai mare petrecere care şi-a permis să închidă strada pentru maşini şi să o deschidă pentru oameni!
P.S. Vom şi trage, din nou, de urechi autorităţile pentru că, deşi au aprobat din 2006 proiectul traseului pietonal-cultural Arthur Verona-Cişmigiu, nici în 2009 nu l-au amenajat..
cum mi-am servit singură cireaşa
după ce (cu toţii :)) am încheiat cu cifre corect rotunjite ză media planning exam, după ce mi s-au promis mici şi bere pentru toată vara, mi-am servit singură cireaşa, preocupându-mă subteran cu doi veri (ei între ei).
s-au luat de pantalonii mei "a la Broscăţean". nu le ajungea peronul ori smthng.. motiv să-mi fac timp de niţică educare stilistică. să-mi respire şi mie porii pe caniculă, păi, nu?
i-am luat cu "set a trend, don't follow!", am vorbit despre protecţia consumatorului, despre roz cu portocaliu şi cu auriu, despre gucci la mengotti.. nici nu vă imaginaţi ce delicios a fo!
unul dintre ei a verificat dacă pliul adânc al pantalonilor e "for real", dacă nu s rupţi de atârnă aşa. m-a şi ciupit de obrăjori.. şi-am continuat să fiu politicoasă.
am exersat bunul-simţ şi înţelegerea. sau inconştienţa?
ei au promis că-mi amenajează grădina. po să-i sun oricând, au firmă la un parter. şi s-au scuzat că-s aşa, "ţărani". ce am uitat să le spun e că am o grădină de 6.000 de metri pătraţi. am uitat! :)))))
s-au luat de pantalonii mei "a la Broscăţean". nu le ajungea peronul ori smthng.. motiv să-mi fac timp de niţică educare stilistică. să-mi respire şi mie porii pe caniculă, păi, nu?
i-am luat cu "set a trend, don't follow!", am vorbit despre protecţia consumatorului, despre roz cu portocaliu şi cu auriu, despre gucci la mengotti.. nici nu vă imaginaţi ce delicios a fo!
unul dintre ei a verificat dacă pliul adânc al pantalonilor e "for real", dacă nu s rupţi de atârnă aşa. m-a şi ciupit de obrăjori.. şi-am continuat să fiu politicoasă.
am exersat bunul-simţ şi înţelegerea. sau inconştienţa?
ei au promis că-mi amenajează grădina. po să-i sun oricând, au firmă la un parter. şi s-au scuzat că-s aşa, "ţărani". ce am uitat să le spun e că am o grădină de 6.000 de metri pătraţi. am uitat! :)))))
[fara mila]
o sa treaca! toate trec.
chiar in incapatanarea de a te agata de el vei simti ca-ti mai apartine doar chinuit..
and u=ll let him just be.
chiar in incapatanarea de a te agata de el vei simti ca-ti mai apartine doar chinuit..
and u=ll let him just be.
criză e când..
mananci la pranz de la "holera", pentru ca nu ti-i mai permiti pe "americani"..
rascolesti prin tonele de reviste dupa mostre de crema anticelulitica, nevoita sa mai intarzii cumparaturile "la bax"..
nu te mai opresti la capsa, ci in cofetaria din rondul protopopescu, unde la trei prajituri "achizitionate" primesti una gratis!
folosesti si a doua oara superglue la balerinii "de firma" care se incapataneaza sa se dezlipeasca..
simti ca ti-ar fi mai "comod" arabul patron de restaurante decat francezul pianist..
ZAMBITZ, VA ROG!
rascolesti prin tonele de reviste dupa mostre de crema anticelulitica, nevoita sa mai intarzii cumparaturile "la bax"..
nu te mai opresti la capsa, ci in cofetaria din rondul protopopescu, unde la trei prajituri "achizitionate" primesti una gratis!
folosesti si a doua oara superglue la balerinii "de firma" care se incapataneaza sa se dezlipeasca..
simti ca ti-ar fi mai "comod" arabul patron de restaurante decat francezul pianist..
ZAMBITZ, VA ROG!
INVENTAR (ii)
Laura Popoviciu a avut cea mai experimentală şi curată colecţie. A ştiut cum să se ferească de "podoabe" şi a câştigat! Gazela Pasarela (pentru că are graţieee) nu e deloc stingheră, dimpotrivă, e un foarte bun comunicator, ceea ce, la Paris, în 2010, o va ajuta să-şi lărgească rapid aria de networking. Oricum, prestaţia şi prestanţa ei vor fi în grija demoizelei Sylvie Grumbach, PR.istă pentru Galliano, Dior, Westwood, Viktor&Rolf.. aşa că avem mari aşteptări!
P.S. Ar cam fi timpul unei reinvenţii pentru Oianu, care ne plictiseşteee. Şi al unui filtru pe lista obişnuită de invitaţi, pentru că la show-urile lui e cam plin de mârlani şi de pisiuri..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
