Locatie: Retezat
Participanti: Elena si Alex
Poze:
http://picasaweb.google.com/Hoinarii/VantDePrimavaraInRetezatMuchiaPietreleSiPeleaga#
Vreau in Piatra!!!! Informatiile de la fata locului nu sunt insa foarte optimiste. Nu reusesc sa mai conving pe nimeni sa vina. Si singur nu sunt in stare sa sparg toata creasta. Ceva imi spune ca zapada o sa fie excelenta pe creasta -se incalzeste constant de cateva zile asa ca avea sa se aseze. Doar ca pe mine nu ma crede nimeni...asa ca ramanem in familie si din nou in Retezat.
Vineri dupa amiaza suntem pe drum. Forestierul e uscat pana la vreo 2km de Carnic cand din neant apare un baraj de zapada. "Tancul" nostru lupta cu troienele dezghetate pana cand aproape se vad luminile de la cabana. Aici Mariuta nu mai biruie si pentru prima data nu reusim sa ajungem cu masina pana la Carnic. Mai, daca chiar e zapada aia uriasa de care se vorbeste ?!
Pe ski-uri de tura pana la Gentiana unde ne astepta cabanierul Csabi. Nu , zapada nu e asa de mare :(((((. E destula, dar am avut si ture mai bogate. Si cel mai important e foarte compacta.
Troiene de zapadaSambata dimineata ne gaseste in usa cabanei scrutand un traseu de intrat in creasta Pietrele. Urcusul din vale pana in creasta a fost tot timpul un cosmar: aici am descoperit noi valente ale limbii romane si am diversificat multe constructii semantice care contin sfinti, organe etc...Panta e foarte abrupta si de obicei incarcata cu zapada.
Urcusul buclucasAcuma insa inaintam foarte repede (nu trecea zapada de genunchi decat foarte rar) si intram in creasta.
Retezatul la orizont peste creasta StanisoaraZapada a fost perfecta, vremea ideala de facut creste. Dupa parerea mea nici cu dinamita nu puteai porni o avalansa in conditiile date - un strat de vreo 15cm de zapada moale peste un strat de nu se stie cat de beton. Putea sa plece stratul de deasupra (ceea ce de fapt si facea pe ambii versanti ai vaii) ca in afara de niste amarati de bulgari nu se forma mai mult. Injur in barba cu gandul la Piatra, dar ma consoleaza peisajul de aici.
Elena la o baie de zoare la intrarea in creastaSi acuma poze:
Pe prima portiune Elena a ales sa mearga cap de coarda
Nu e un urcus dificil -numai bun pentru reintrarea in mana dupa o pauza foarte foarte lunga
Coarda am folosit-o doar de doua ori - in rest am incercat sa ne amintim cum e sa nu te impiedici in ea.
E a 3-a oara cand facem creasta Pietrele si prima oara cand vremea a tinut cu noi
Varful Papusa (2508m)
Tara Hategului in spate
Din nou - vf. Retezat
Scurta pauza- Facem schimb de cap de coarda
Valea Rea strajuita de granzii din masiv: Peleaga si Papusa
Vf. Bucura 1 si 2 in stanga imaginii
Varful Mare in stanga si pe fundal se vede si Custura Mare
Coltii Pelegii - un loc superb de catarat lasat din pacate in paragina
Elena la intrarea in portiunea ingusta a crestei
Lipsa de pregatire tehnica am compensat-o cu antrenamentul de anduranta - nu a mai trebuit sa ne facem griji din pricina efortului depus asa ca de data asta am putut sa ne concentram exclusiv pe partea hai sa-i zicem mai tehnica. Asa ca am parcurs creasta repede nefiind nevoie sa asiguram decat de 2 ori
Pe masura ce inaintam Elena si cu mine redobandeam increderea in coltari si piolet
Portiune din creasta de dupa vf. Pietrele - a fost prima data cand am facut si portiunea aceasta. Datile trecute coboram direct dupa varf.
No comment 1
Totul tine de obisnuinta -inclusiv mersul pe portiunile inguste. Chiar daca noi am zis la revedere iernii peste 2 saptamani avem in plan Piatra Craiului, Bucegi si Ciucas -toate legate asa ca probabil o sa mai avem parte de creste si zapada
O poza pe care am facut-o wallpaper (cultul personalitatii ce sa-i faci...)
No comment 2 (artist Elena)
Aici incercam efectiv sa vedem cata zapada putem disloca. Nu puteam.
In unele locuri zapada era cu adevarat mare - valea PietrelePeste noapte si sub actiunea vantului, zapada a devenit mai compacta decat in ziua precedenta asa ca inaintam ca Simplonul...Trecem de lacul Pietrele si ajungem la baza versantului care se termina cu saua de langa Peleguta. Aici trebuie sa caram ski-urile in spate din cauza pantei.
In sa devine evident ca nu mai putem inainta pe ski-uri din cauza zapezii inghetate pe care canturile noastre nu au aderenta. Legam fedeles ski-urile de un stalp de marcaj si incepem sa urcam pe picioare catre varf. Vantul aici se dezlantuie cu toata puterea -abia mai stam in picioare. Chiar sub varf de unde se bifurca traseul care coteste catre Papusa analizam coborarea - se putea cobora pe un picior de pe Peleaga pana in sa. Doar ca vijelia ne schimba planurile: facem pozele de varf si ne intoarcem la ski-uri.
Ski-urile le-am legat fedeles de stalp pentru a nu fi luate pe sus de vant
No comment 3 (si ultimul)
Poza de varf pe PeleagaVantul schimbarii bate puternic in Retezat: La revedere iarna, bine-ai venit ...vara. Ca se pare ca peste primavara s-a sarit din nou.
Coboram pe ski-uri - groaznic. Din cauza ca in ambele zile am mers in claparii de tura, picioarele ne sunt obosite si nu mai putem controla ski-urile - asa ca a fost o coborare destul de trista pana la cabana. Bagajele si la vale. Reusim sa ajungem pe ski-uri (ultima portiune un fel de ski nautic) pana la masina.
Full speed down!Oprim pe marginea drumului si Elena pozeaza campia de branduse.
Prima pata de culoare dupa o iarna lunga
Si nu e singuraE inca dimineata asa ca nu vrem sa ne intorcem inca acasa. Facem un mic tur prin Tara Hategului.
Pentru inceput am vizitat rezervatia de zimbrii de langa Hateg. Parere personala: niste animale deprimate intr-o atmosfera deprimanta.
Periplul nostru a continuat cu Castelul Corvinilor din Hunedoara. Un fel de Carcassonne romanesc care ne-a placut foarte mult.
Pelerinajul l-am incheiat la Manastirea Prislop.
Totul se destrama...
...si curgeOdata cu tura aceasta s-a terminat si cu turele de "plimbare": de-acuma trail running, MTB si concursuri pana la prima nea (care sper sa nu vina prea repede...).
Cum zicea Vasi (n-a zis el asta, dar sigur o s-o zica odata): "Indianul n-avea nevoie de pioleti, coltari, corzi, saci de dormit, cort, primus, butelii, rucsaci grei, haine de schimb, mancare pentru cateva zile, clapari...el isi lua papucii de padure si alerga!!!!!!!!!! ".
---------------------------------------------
Inapoi in betoane si la antrenamente - timpul nu are rabdare. Sunt foarte mandru de tura de azi. Am alergat clasicii 10km. Am alergat toata iarna si scoteam undeva pe la 50, 51 minute. Recordul a fost undeva pe la 49.42. Asta de cateva luni incoace fara nici o variatie. Nu faceam nici un efort, dar nici nu parea ca o sa imbunatatesc timpul.
Azi am alergat in 45.24 - din nou fara sa-mi pun in cap sa ma strofoc. Ce a facut diferenta? Odihna si cel mai important factor - un plus de 20 de grade fata de ultimul antrenament. Oricat de mult mi-a placut sa cred ca nu imi place caldura, organismul meu e de alta parere - se pare ca o adora.
Niste ciudati au pus Pastele exact cand are loc maratonul de la Belgrad asa ca la asta ii zic pas. Ochesc Viena cu maratonul ei si imi stabilesc si un prag de timp.
Datele tehnice ale turei:
http://trail.motionbased.com/trail/activity/7902981
Abia astept sa ne luam rucsacelul in spate si sa alergam prin munti.
Postări
