2

1. Locatie: Retezat - Rausor
Data: 09.06.07
Participanti: Elena si cu mine

P.S.: Saptamana trecuta am gasit si ultimul coechipier pentru concursul Carpathian Adventure de anul acesta. Este vorba de colega noastra Carmen.
Asa ca echipa arata astfel:
1. Elena.
2. Carmen.
3. Nosu.
3. Alex
O sa urmeze in urmatoarele 2 luni sesiuni de antrenamente comune.
Bine ai venit Carmen !!!

Pentru week-end-ul acesta aveam de organizat un teambuilding. Ca sa salvam cat mai multe zile de concediu pentru expeditia de anul viitor, Elena s-a dus singura de joi sa-l organizeze.
Cu mare plictiseala de stat singur acasa si dor de Elena, m-am hotarat sa ma duc si eu sambata la Rausor, asa ca pe la 5.00 dimineata m-am intalnit cu Florin, am incarcat armamentul de paintball si am pornit la drum.

Un Red Bull...

Am ajunj la 9.00 la Rausor. Aici ne-am intalnit cu Elena, am luat dejunul si am purces la organizarea activitatilor de tir (arc +paintball). La astea am contribuit mai mult cu suport moral, Elena si Florin ocupandu-se de tot.
Am stat sa culeg pietre pentrun acvariu si....am descoperit puterea obiectivului cu dunga rosie!!!!
Asa ca am purces sa fac macro dupa macro....Mare minune de obiectiv (Sigmna 70-300).

Dupa ce s-au terminat activitatile, am trecut la sesiunea de "hai sa vedem cat mai rezista broasca". Asa ca am curatat-o bine pe dedesubt cu ajutorul pietrelor si taluzurilor de pamant. Nici de data asta n-a vrut sa cedeze...

Elena a plecat cu grupul catre Densus, Cetatea Colt, Manastirea Prislop.
Avand in vedere ca aveam in spate o saptamana de inactivitate, am zis sa-mi scot parleala: am luat-o singur la picior catre varful Retezat. La concurs eu cu timpul.

Traseu: Rausor - Traseul Curiosilor - Culmea Lolaia - Varful Retezat - Lacul Stevia - Rausor
Diferenta de nivel: 1204 m
Timp urcare: 2.05.17 (o medie de 10m diferenta de nivel pe minut)
Timp total: 3.51.00

Am pornit foarte prost (ca de obicei). Am accelerat aiurea la inceput. Nu mai fusesem nicciodata pe Traseul curiosilor, care apropo e o porcarie de traseu care te plimba stanga- dreapta pana cand ti se ia, asa ca nu am fost in stare sa-mi dozez efortul. Dupa 53 de minute, ud leoarca de transpiratie, am ajuns in creasta Lolaia. Initial am zis ca fac pauza aici, dar m-am razgandit.

Ritmul initial a scazut deja foarte mult, dar prefer sa merg mai incet dar continuu. Si o tin tot asa pana in saua Retezatului. Ultima portiune de urcus am facut-o in reprize de sprint urmate de pauze de horcaiala. Am ajuns pe varf.

Ce imi amintesc din traseu: rododendronii care inforisera si erau de un rosu aprins. Gustul transpiratiei in gura, durerea vaga din ceafa, lipsa de aer.

De pe varf cobor din nou pana in sa si de-acolo direct la vale catre Stevia. Coborarea merge incet. Simt genunchiul. Nu mai fortez.

Intru in padure si...deshidratarea se face simtita. Nu am baut nici o gura de apa tot traseul (desi aveam la mine). Asa ca am inceput sa vad blur, durere de cap, senzatie de voma etc. M-am pus in cur si 20 de minute am stat sa beau apa.
Dupa aproape 4 ore sunt inapoi la cabana.

Elena ajunge cu grupul abia pe la 21.00. Mancam si plecam catre casa pe la 12.00. La 2.30 suntem acsa. Azi nu mai poate fi vorba de chef la Ilie...

2. Locatie: Muntele Mic
Data: 10.06.07
Participanti: Elena, Ilie, Dorel si cu mine

Dupa ce am recuperat oboseala din ultima saptamana, pe la 10.00 ne trezim. Dupa discutii scurte, o pierdere + o recuperare de celular, plecam la ora 15.00 din Timisoara.

La 16.30 incepem sa urcam toti 4. Dupa primul km de incalzire, Dorel o ia la deal in ritm alert. E cu cursiera.
Noi ramanem grupati si urcam sustinut. Prima oprire o facem la troita. Nu stam mult si continuam sa urcam.
Vremea e superba. Se vede perfect cabana de pe Tarcu. Pe serpentinele de la iesirea din padure ne intalnim cu Dorel. A ajuns in varf in 58 de minute si acuma se intoarce. Mai urca inca o data cu noi.

Nu stiu exact ce muzica a ascultat Elena, dar de la inceput pana la sfarsit a fost undeva in fata.
Ajungem dupa apropae 2 ore in statiune. Ilie cu Dorel coboara la Cerbul sa manace ceva. Elena cu mine continuam sa urcam pana la cruce. La 19.00 o luam impreuna la vale.

Din nou il pierdem pe Dorel. Elena cu mine coboram impreuna. Ilie e imediat in spate.
Coborarea pe sosea nu se compara cu off-road-ul. In sensul ca e mult mai fain pe off-road. Aici ai viteza, dar nu o simti. Decat in momentul in care te apropii de curba si iti dai seama ca trebuie sa franezi....

Am ajunj cu totii la masina. Viteza maxima (evident Dorel): 69.8km/h

Ne imbarcam si pornim spre Timisoara unde ajungem pe la 22.00. Si in sfarsit mici si bere la Ilie.

La Multi Ani Ilie!