Locatie: Pamir, Kyrgystan
Data: septembrie 2005
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/Pamir2005
Day1: Din Bucuresti am luat cu chiu cu vai autocarul (cu o intarziere de 2 ore pentru ca cel cu care trebuia sa mergem era stricat pe undeva prin Bulgaria).
Ajungem la Istanbul dupa un drum relativ linistit si nu foarte lung.
Day2: Deci sambata dimineata suntem in Istanbul....pierdem vreo 6 ore prin bazare si ne pregatim sa mergem la aeroport.
Cat pe ce sa pierdem avionul din cauza amabilitatii exagerate a turcilor ("voi musafiri la mine, zis sefu' sa va duc la aeroport, eu probleme mari cu sefu daca nu va duc la aeroport, eu nu iau bani la voi, zis sefu'...etc, etc").
Ajungem dupa ce trecem de ambuteiajul turcesc (Parisu' e mica gluma cand e vorba de amubuteiaje...sa vezi la turci ;))).
Ne imbarcam si ne pregatim sufleteste de marea aventura in Asia Centrala.....suntem aproape de Ankara si pe ecranul care iti arata ruta avionului, temperatura de afara, altitudinea si alte informatii sa nu mori prost vedem ca avionul face cale intoarsa. Stupefiati ne holbam in ecran si credem ca ceva nu e in regula.....vine anuntul "dragi pasageri, din cauza starii de sanatate a unuia dintre membrii echipajului ne vom intorace in Istanbul".
Ce sa zici? Stai cuminte si te rogi ca "membrul echipajului" sa nu fie chiar pilotul. ;))
Aterizam, se face re-fill-ul la avion si plecam din nou din Istanbul.
Day3: Undeva in jur de 3 noapea ajungem in Biskek (capitala Kyrgustanului) si asteptam la barul din aeroport sa plecam spre Osh (un alt orasel de unde vom pleca cu jeep-ul mai departe).
In 40 minute de zbor deasura Tien-Shan-ul ajungem in Osh unde suntem asteptati cu pancarda "Elena&Alex".Suflam usurati ca parca acolo nu ne-ar fi picat bine sa fim lasati de capu' nostru in lumea scrisului chirilic si al omenilor cu ochi mongolezi.
Ups, toate bune, suntem dusi la Guesthouse-ul la care vom dormi, mancam, socializam pana a doua zi cand plecam spre munte.
O casa uzbeka traditionala, superba, oamenii EXCELENTI, ospitalitate nativa si simpla.
Mancam si plecam la cumparaturi cu ghida nostra care vorbeste engleza si negociaza pentru noi la piata (totul se negociaza aici, nu exista preturi fixe!!!). INSALUBRU!! La 40-45 grade C carnea si produsele din carne zac in aer liber cu mustele pe ele. Ops, ma las de ros unghii si traim cu spaima hepatitei. Ne hotaram sa cumparam doar produse preambalate si ne-perisabile. Avem bani da' n-avem ce cumpara.
Totul are gust de votca: Cola, apa minerala, Fanta, Sprite-ul si berea. Suntem deshidratati si ne e groaza sa bem toate astea. N-au apa potabila curenta!!!! Se bea ceai continuu si se mannca tone de fructe.
Ne intorcem la Gusthouse, aici e totul impecabil de curat si civilizat, mancarea e geniala (inca nu mancam salam, sta in fata nostra si nu ne putem atinge de el ;)))).
In rest e ca la bunici aici!
Day4: In fine dormim si a doua zi plecam la lungul nostru drum de apox 280 Km spre tabara de baza cu Lada Niva 4x4 (ce masini fac rusii astia!!!!! Nisan Pajero e doar o masina de oras fata de asta ;)).
Inainte "mancam" la restaurant (supa rece siberiana...o chestie rece, alba si cu legume...nimeni nu se atinge de ea).
Drumul spre tabara de baza dureaza 8 ore (35 de km sunt "in the midle of nowhere" restul pe "autostrada" adica ceva cu bucati de asfalt, drum forestier si drumul Lugoj-Timisoara penntru cei ce-au fost pe acolo).
Mancam pe drum "la un fast food ;)" adica o yurta traditionala. Mancarea f.f.f.f buna. A propos in viata mea toata nu am mancat atat carne de oaie ca acolo fara sa injur ca miroase urat. Nu stiu ce-i faceau da' era f. buna.
Dupa o vreme (deja se inpotase) ne trezim ca iesim de pe "autostrada"......in mijlocul campului. Ceva gen Camel Trophi (fara se exagerez!!!!!).
Aici e principiul "there is no road, there is only a direction". Creste adrenalina, nu se vede decat un nor de praf de la masina din fata (avem 2 masini) si simti cum masina sta sa se rastoarne. Soferul nostru e un rus clasic, nu a scos un sunet 8 ore si arata mult mai rau decat Arnold in TerminatorII...pe asta cu siguranta nu am chef sa-l enervez. ;)))) Aflam dupa asta ce Nikolai (soferu') e un alpinist de exceptie care a urcat varful' Lenin iarna.....
Ajungem cumva la miezul noptii in tabara de baza, inchiriem un cort de la ei si picam rupti de somn.
Day5: Cand ne trezim (altitudine 3500 m) suntem consternati cand ne dam seama ca a merge la buda care e 50 m mai incolo de corturi ne oboseste infernal, tre' sa facem pauze si gafaim ca dupa o tura de alergat la stadion. Deci nu era povesti alea cu senzatiile la altitudine. (NB. Aici e inca iarba si soare. Prima impresie e (europeni carcotasi ce suntem): "Alpii sunt mult mai fain si mai impresionanti decat aici").
Asta e, asteptam sa treaca cumva...asha ca pentru aclimatizare facem o tura pana la Travelers's Pass (4000 m altitudine) impreuna cu prietenul nostru kazak: Magauya.
Un tip foarte de treaba(45+ ani).....e greu, ne miscam in reloare da' important e cu nu avem dureri de cap sau senzatii de voma. Stam bine pana aici. 
Impresii
E ciudat aici. Sunt o mie de culori. E impresionant sa vezi atat goliciune (unde-s padurile? se intreba Vasi tot timpul).
Nu exista vegetatie in adevaratul sens al cuvantului. Valea are iarba si flori, dar muntii au doar mici-mici bucati de iarba....mici pete verzi intr-o imensitate rosu-maronie.
In stanga un munte rosu-rosu, dreapta un munte stancos, in fata doar zapada si tu esti printe flori..........
Si chiar mai mult: tot in peisajul asta exista si muntii "curcubeu".......in straturi maro, rosu, verziu.....
Pana si apa are doua culori aici! Exista apa rosie si apa gri si ce faina priveliste in locul in care se intalnesc........
Si pentru ca acuarela asta sa fie perfecta, in mometul in care suntem pe varful de langa Travelers's Pass vedem si cel mai mare curcubeu pe care l-am vazut eu vreodata.
E un arc de cerc perfect care contureaza ghetarul alb.
Day6: A doua zi tre' sa plecam la tabara 1.....negociem cu serpasii sa ne duca doi dine cei 4 rucsaci. Se merge cu caii pana la tabara 1 (se merge cu caii kyrkyzi ca niste cai normali n-ar intrazni sa mearga pe ghetar si pe curbe de nivel cu grohotis ca nici mie nu mi-e chiar la indemana sa trec pe acolo).
Plecam dimineata si ne pregatim sufleteste pentru 8 ore de mers (am fost 10 ore pana la urma!!!). Multttttttttttttttt al dracului. Rucasci nu erau usori iar ghetarul Lenin e mareeee. Ultimele 2 ore de mers alergam dupa Fata Morgana...cand credeam ca am ajuns vedeam ca nu e asha.
Drumul e un mare zig-zag din cauza crevaselor care apareau tzusht in fata nostra. O mare alba.....si imensa.
Seara tarziu am ajuns la tabara 1 si am picat rupti de oboseala.
Impresii
Aici exista "ghetarul negru " si "ghetarul alb". Primul pe care l-am trecut, cel negru este impresionant, "himalaya piticilor". Ar forma unui munte de gheata in miniatura, iar drumul merge pe vaile lui. Se scurge tot....continuu cad pietre de pe el si e intr-adevar negru. ;)) Apa se aude scurgandu-se pe sub el si eu ma intreb de ce oare nu pluteste? ;)
Ghetarul alb e monoton si liniar dar sunt superbe micile cascade care se fomeaza in crevase.
Day7: A doua zi eu nu am putut misca (altitudine 4.400 m). 30 minute mi-au trebuit sa merg sa iau apa (efort echivalent: ca si cand ai cobora si urca un etaj)
Parca nu mai aveam energie nici sa vorbesc.
Alex ii bine si merge cu kazakul pana la 5.000 m pe drumul spre tabara 2. Au dus ceva mancare si au ingropat-o in zapada cu idea de a o lua de colo in ziua in care urcam spre tabara 2.
Impresii
Peisajul deja nu mai e asha de mioritic si colorat aici. Suntem intr-o vale inconjurata de varfuri de peste 4-4.500 m. Ca intr-o groapa. De aici se vede frumos Lenin-ul (in fine, sa-i zicem Lenin-ul desi varful in sine era un pic mai in spate).
Uneori pare aproape iar alteori ai senzatia ca te copleseste si pare imposibil de atins. Mai ales in zilele frumoase cu norii jos. In momentele in care norii sunt undeva la 6.000 m iar desupra vezi ca se ridica varful, inca mult desupra norilor.....ai senzatia ca esti atat de departe de el.....In momentele astea e magnific.
Day8: Vine si ziua in care tre' sa urcam la tabara 2: facem 11 ore de mers la deal avand ca tema principala saritura peste crevase. Interesan sport!!!! Sunt eu , Alex si cazacul, mare parte mergem legati in coarda. E soare si senzatia de 30 grade C....suntem obligati sa mergem cu gecile pe noi, cu batic si basca in cap ca nu ne prajim instantaneu. Traiasca materialele respirabile! ;) E un mare desert alb si acuma intelegem de ce se imbraca arabi asha..... Infernal sa mergi cu soare batandu-te in cap. Ritmul e acelasi ca la reluarile de la meciuri: cu incetinitorul.
Aproape de tabara 2 soarele se ascunde si incepe vantul. Totul se schimba, incepem sa tragem hainele pe noi, ninge deja si viscoleste. Resusim sa montam cortul in timp ce ne ninge si inghetam usor-usor. Alex e cat pe ce sa intre in hipotermie, eu cumva-cumva reusesc sa bag rucascii in cort si sa aduc apa. Inca avem apa la 5.540 m. Nu se stie de unde, da'la 30 cm sub zapada e un "izvor".
Macar nu trebuie sa topim zapada......
Day9: Ne trezim si ne dam seama ca nu ne simtim chiar in cea mai buna forma. Cazacul se hotaraste sa coboare la tabara 1. Mergem si noi cu el. La mine incepe durerea de cap, probabil am racit cu o seara inainte sau e inceputul edemului cerebral. ;(
Facem undeva pe la 3-3.5 ore pana jos. Ajungem destul de extenuati si ne hotaram sa mancam mancare gatita. Adica la Rustam, bucatarul din tabara 1. E scump da' merita. Excelenta mancare...prima chestie care seamana a mancare din ultimele zile....
Day10: Ne hotaram sa urcam din nou la tabara 2. Baietii(Vasi si Nosu - cei doi romani cu care am fost) nu vor sa urce cu noi. Se odihnesc si vor sa urce a doua zi. Treaba lor, noi mergem cu cazacul inapoi la tabara 2. Din pacate nu departe de tabara 1 cazacul se intoarce din cauza problemelor pe care le are cu plasticarii (il rod) si pare ca nu se simte bine.
Noi continuam. De data asta drumul dureaza doar 8 ore. Ceva mai bine, dar eu pe ultima portiune de abia ma mai trag, ma doare capul si din nou vremea se strica aproape de tabara 2. Nu stiu cum dar ajungem intr-un final. Din fericire cortul e deja montat, asha ca mancam si ne culcam.
Impresii
E o zi in care sunt cateva echipe mari care urca, sa ziceam ca e "o zi cu trafic intens ;)".....toti sunt crispati. Nu prea vezi chipuri senine. Totul e ca la numaratoare, iar capul de coarda e cel care psihologic ii tine la limita acceptabilului. Uneori le si canta ;))....asha de incurajare. Merg mai reped ca noi dar par mult mai obositi...
Aici e ciudat sa fii spectator. Toti se misca in acelasi ritm...nu numai in cadrul unei echipe, toti de pe munte. Totul e in miscare, iar la un moment dat totul incremeneste. Ca si cand in timp ce vezi un film cineva il pune pe "pause"....si din nou ii da drumul, si iar pause, ..... nu exista pozitie de relax, doar te apleci pe betele telescopice, te inclini un pic. De departe pare ca inca merg...
Day11: Ninge toate noaptea. Ne tot trezim cu frica ca o sa fim ingropati in zapada, ca sa nu mai vorbesc de cortul nostru in care ai impresia ca te sufoci si face condens. Sa nu va luati Hannah Atack daca vreti sa mergeti pe zapada cu el! Dimineata ne trezim si cu ajutorul ungurilor de langa care ne ajuta sa dam la o parte zapada de pe intrarea de la cort, reusim sa iesim afara. A nins 30 cm - 1m (nu-mi dau seama exact). Nu facem nimic toata ziua, iar la mine continua durerea de cap. Nici macar nu putem manca.
Day12: Vremea nu e rea dar din pacate eu inca zac. Ceva nu-i bine! Alex se simte excelent si urca spre tabara 3 pana la 5.800 m. Vremea-i buna.....eu pierd timpul in jurul cortului si vad 4 avalanse nu departe de tabara. Cool! Sunt destul de mici si sigur nu ajung la noi asha ca nu ma agit.
Multumit de cei 5.800 m pe care i-a atins Alex se intoarce dupa vreo 3 ore la corturi.
Seara ajung si baietii de la tabara 1...cu greu, sau mai bine zis cu f. greu. Vasi cedeaza pe drum si Alex se duce dupa el sa-l ajute si sa-i ia rucsacul. Nasol.
Tot acuma vine si cazacul de jos.
Day13: Alex si Nosu hotarasc sa urce pe vf. Razdelnaya - 6.210 m. Vasi zice ca nu poate face nimic, eu in continuare cu durerea de cap de care nu pot scapa in ciuda zecilor de medicamente de nevralgie/raceala/etc pe care le-am luat.
Fain, ajung baietii la 6.210 m in timp record 3-3.5 ore. Excelent timp!
Se intorc satisfacuti si ne hotaram ca din cauza durerii mele de cap deja dubioase se ne intorcem la tabara 1. Nu te joci cu asta, ca edemul cerebral e destul de probabil aici si nu are revers (cica cu o saptamana in urma o americanca a facut edem cerebral...nu stim cat de grav).Vasi zice ca nu poate cara rucascul, ca nu poate cobora, etc. Nosu ia rucsacul lui si pe al lu' Vasi in spate......e ciudat sa vezi 3 oameni cu rucsaci pe care de abia ii tarasc si unu' care merge si se da pe fund pe zapada. In fine, cumva-cumva ajungem la tabara 1, greu. Din nou mancam la Rustam. Traiasca Rustam si mancare lui!
Day14: La tabara 1 vremea nu-i rea. Baietii coboara la tabara de baza pentru refacere. Eu deja am chef de zacut, e caldut aici. Vedem un varf langa tabara, estimat la 4.800 m si ne hotaram sa urcam. Din pacate pentru mine drumul pana la el insemana se cobori in ghetar, iar eu sunt alergica la gheata cu grohotis peste, mi-e frica sa cobor asha ca urca doar Alex.
La pranz incepe vremea rea!
Day15: Ninge. Toata ziua. E ceata. Nu se vede absolut nimic . Facem integrame. E deprimant sa stai intr-un cort pe vreme ca asta si sa faci integrame!
Day16: Coboram si noi la tabara de baza azi. De fapt ashteptam serpasii sa vina, intarzie, vin fara cai, etc. Da' ne iau bagajele dupa lungi negogieri.
Plecam pe la 14.00 si ajungem intr-un timp record de vreo 5 ore cred. Ne oprim la tabara de baza de la 3.700 m si ne cazam la yurta lu' Ainura (asta-i stapana ;)).
Day17: Vremea e faina si ne bucuram sa vedem din nou verde. Vrem sa urcam ceva varf de langa tabara, dar din pacate nu puteam ajunge la el din cauza raului care nu poate fi trecut. Scurgerea de la ghetar de fapt. Ne plimbam prin jur si ziua se termina cu un total relax, zacut la soare.
Day18: Eu lenesa din nou nu fac nimic. Alex urca varful Pietrovski 4.840 m, premiera romaneasca ;).
Seara inchiriem un cal si calarim vrea 3 ore. Fain!!! Mai ales ca poti sa mergi unde vrei. Eu cobor calare pana la tabara de la 3.500 m. Cool, vreau si eu un cal acasa!!
Day19: E cazul sa mergem inapoi la tabara nostra de baza adica aia de la 3.500 m. Ne e lene sa facem doua drumuri (8 km dus-intors) asha ca ne incercam ca si hamalii (doar mergem la vale ;)) si ne hotaram sa ducem toti rucascii odata: 2 pentru fiecare din noi. Sigur am batut recordul personal la greutatea rucsacilor. ;))) Vremea e buna pana spre seara cand se strica si incepe sa ploua. Ne-ar fi placut sa luam iar caii, dar dimineata nu sunt prin zona iar seara nu mai putem de vreme. Stam cu grija pentru ca Marat (cazacul care trebuie sa ne duca inapoi a doua zi in Osh) nu a venit inca. Tabara e deja pustie, juma din corturile care erau cand am plecat noi de acolo nu mai exista. Tot cu gandul la Marat (e plecat in Osh) vine? nu vine? ramanem aici? si cu o foame crunta ;) stam si zacem in cort din cauza ploii. Din fericire Marat se intoarce totusi spre noapte.
Day20: Ne pregatim de plecare. Adunam bagajele, ultimele chestiuni de afaceri cu Marat...si ne luam adio (sau <>) de la minunatul loc in care ne-am petrecut 2 saptamani. Vremea e rea! A venit iarna si la 3.500 m se pare...ninge si nu se mai vede varful. Ne bucuram intr-un fel sa intoarcem la civilizatie, dar ne pare si rau ca plecam.......
Drumul din nou e lung (8 ore). Pe drum povestim cu Marat de obiceiuri, istorie, etc.
Pe drum aceeasi oprire pe "autostrada" sa mancam ciorba kyrkyza la yurta.
Ajungem in Osh cu bucurie si ne infruptam la Imigean, la guesthouse.
Day21: Ne trezim dimineata sa mergem la bazar pentru souvenir-uri. Fain, cumparam caciuli, gentutze, papuci si alte chestii de lana, hand-made. Oau, ce fain e sa fii european in Asia. Esti bogat. ;))) Shopingul dureaza juma' de zi.
Pe la 16.00 plecam sprea aeroport. Plecam pe rand: eu si Alex primii, Nosu si Vasi dupa noi din cauza ca nu avem loc cu bagajele. Se fac doua drumuri.
Acuma chiar ne apuca nostalgia. Chiar nu avem chef sa plecam!!!!!! Ce bine ar fi sa mai stam macar o saptamana la guesthouse!!!
Da' trebuie.......se gata concediu...:~((
Avionul pleca ca si trenurile la noi....cand vrea el, adica o ora intarziere. nu-i rau pentru noi, avem mai putin de asteptat pana la avionul spre Istanbul.
Seara ajungem in Bishkek. Am vrea sa vizitam orasul (e la 35 km de aeroport) da' suntem legati de bagaje...n-avem ce face cu ele.
Avionul spre Istanbul e la 3.20 dimineata. Avem de stat 8 ore.
Ne plimbam, prin aeroport (nu e foarte mare), mergem sa mancam la restaurant unde ne intalnim cu un "interpreter" de la baza americana din Biskek si povestim cu el.
Day22: Facem check-in-ul destul de devreme: pe la 12.30...si pierdem vremea la barul din aeroport. Dimineata la 6.00 (am schimbat fusul orar deja: sunt 3 ore diferenta) ajungem in Istanbul unde injuram cand suntem pusi sa mai platim inca odata cei 10 USD/persoana pentru viza (deja platisem cand venisem dinspre Romania). Nu avem drept de apel asha ca platim.
Restul zilei pana la 16.00 cand avem autocarul il pierdem in bazar sa cumparam nimicuri.
Pe la 17.00 plecam din Istanbul.
Toata noaptea prin vami, scoate bagajul, pune bagajul, da pasaportul,ia pasaportul.....
Day23:6.30 intram in eterna si minunata Romanie.....Chiar nu ne era dor. Lipsa de patriotism, da' NU ne era dor de casa......
In Bucuresti ne ashteapta masina de la Resita, care ne duce la Slatina. Aici mancam iar Nosu si Vasi pleca mai departe.
Day24: Eu cu Alex ramanem pana duminica cand plecam cu Opelul spre Timisioara.
19.30 intram in Timisoara. S-a treminat concediul. Ce pacat....... Vin prietenii pe la noi sa vada pozele....
Si gata, dupa asta toate-s aceleasi..... Ca sa nu mai pomenim ca luni mergem la lucru......
Si ca sa termin cu intrebarea universala: "De ce toate lucrurile frumoase tin putin?"
Da' e si la anu' un concediu, nu? Si inca cateva continente si multe tari si munti de vizitat...................;)))
Elena
Postări
