Aroma merelor coapte a umplut rapid bucataria...in cuptor, focul inca mai ardea mocnit, iar zaharul scurs din tava se innegrise....Era o zi ca oricare alta, afara ploua batraneste si totul parca era imbibat cu apa si cu o aroma amaruie... Ceainicul incepu sa suiere asurzitor si aroma de scortisoara te imbata de la primul val de aer inspirat in piept. Maria lua repede ceainicul si turna o cana plina cu aroma de scortisoara si cireste. Aparu si EL in pragul usii, era acelasi EL pe care il stia de atata timp si totusi acum parea oarecum schimbat in totalitate. Se asezara la masa mica din bucataria rosie amandoi cu o cana de ceai in fata si cu o farfurioara plina cu mere coapte aburinde....S-au privit asa timp indelungat, nici unul nu spunea nimic, doar ploaia le mai spotea uneori cate un secret....
La un moment dat, Maria se ridica si il imbratisa, era una din acele imbratisari in urma careia nu doar cei doi se apropriau ci intregile lor fiinte se completau si deveneau una singura, asa cum a fost probabil dintotdeauna. O explozie de culoare arome si sunete s-a ridicat in aer, cele doua suflete androgine erau acum in final unul singur, asa cum era si normal sa fie. Acest androgin era complet acum, putea simti, respira, visa, asa cum nu o mai facuse de ceva timp.
La scurt timp, Maria se aseza inapoi pe scaunul ei, cutitul argintiu strapunse coaja moale si rumenita a unui mar, din el isi facu loc afara un abur aromat ce te imbata pe loc, imbinat cu aroma ceaiului era o aroma fatala, numai ca in acest moment cei doi erau invincibili...macar pentru moment, caci in curand ploaia de afara se oprii, ceaiul isi pierdu aroma, iar Maria deschise ochii, era in micuta ei bucatarie cu privirea pierduta pe geam la apa care inca nu se dadea plecata de pe pervazul geamului si cu un mar copt pe jumatate ars...
