De ce mi-e dor de el?

"v-ati intrebat vreodata de ce simtit lipsa cuiva?V-ati intrebat vreodata de ce nu va e dor de acel cineva atunci knd se afla langa voi?"...
Maria se opri din scris...si ea se intrebase acest lucru de mai multe ori si punand totul in scris acum a gasit si raspunsul la aceste intrebari...De ce imi este dor de EL,simplu pentru ca acum nu mai este langa mine,nu ii mai simt caldura buzelor si privirea patrunzatoare...mi-e dor de el,pentru ca eu am ramas in loc,in timp ce el a evoluat,mi-e dor de el pentru ca eu am ramas aici,iar el acum este acolo...si mi-e dor de el pentru ca abia dupa ce a disparut am reusit sa il inteleg si sa inteleg tot ceea ce mi-a daruit...Mi-e dor sa il mai vad,asa cum il vedem atunci...mi-e dor sa nu imi fie dor de el,si totusi...si totusi stiu ca lui nu ii mai este...poate pentru ca ma tine ascunsa undeva in sufletul lui,sau poate pentru ca nu ii mai pasa...sau poate ca el a stiut cum sa se vindece,baba la care am fost eu sa ma lecuiasca s-a simtit neajutorata...nu m-a putut vindeca de tine...iar spiridusul caruia ma destainui nu ma poate ajuta...asa ca eu raman cu dorul meu..este singurul lucru care ma ajuta sa simt ca inca te iubesc...cand va disparea el atunci voi fi sigura ca sunt vindecata de tine...pana atunci il tin in continuare frumusel de mana si incerc sa ma obisnuiesc cu el,sa mi-l fac prieten,si sa ii povestesc si lui cat de minunat erai...si probabil inca esti...
De ce imi e dor de el...de ce sa nu imi fie..voua nu va lipsesc oamenii dragi?oamenii care v-au facut la un moment dat sa simtit ca traiti....dorul asta e un omulet micut,care din cand in cand bate in fereastra noastra si ne mai aduce o vedere din amintirile noastre,sau o sticluta cu parfum pe care o deschide in fata noastra dar ne lasa sa o mirosim doar cateva secunde si apoi dispare...asa este..Dorul asta este un nazdravan,asemeni copiilor ce se joaca in nisip...cladesc un castel fara sa isi dea seama ca valul il va dobori imediat...
Recunosc ,spuse Maria intr-un final,mi-e dor de el...si fara dorul lui cred ca as inebuni...acum am ramas poate fara iubirea lui...insa fiindu-mi dor de el..stiu ca pot rezista inca..oricat va fi nevoie...se reintoarse asupra foii ei..."De ce le este oamenilor dor...?de lucrurile pe care nu le-au apreciat la timp..."Asa cum eu nu l-am apreciat pe el....

Netul bata'l vina..

Am navigat un pic prin apale involburate ale internetului si am gasit intr-un final ceea ce cautam...poze de la sighisoara..si nu oricum ..poze in care aparem noi....in prima suntem surprinsi in timp ce faceam un ban cinstit(chiar daca dupa ne-au luat jandarmii)
Si inca o poza in care a fost surprins un prieten de-al meu
Daca mai navigati si voi cei care ati fost la festival poate va gasiti in vreo poza...sau in vreun filmulet pe youtube...unde sper s apar si eu ca la cati au filmat cand cantam..macar unu trebuie sa le puna si pe net....:)

Sighisoara 2008

Well...si in acest an ca si in anii trecuti in ultimul weekend din luna iulie ,la Sighisoara se desfasoara festivalul medieval..adica 3 zile de muzica medievala..de cavaleri si domnite,de chitaristi,de accesorii hand made,de o iesire din cotidianul necolorat al zilelor obisnuite de iulie...M-am trezit vineri de dimineatza si dupa ce mi-am luat bilet pentru trenul de 9:20(personal bineinteles,k altfel unde ar mai fi farmecul?),aflu ca tocmai am pierdut trenul...asa ca...m-am urcat intr-un maxi taxi,in care bineinteles am stat in picioare pentru ca nu mai erau locuri...dupa o ora si ceva de stat in picioare...am ajuns si in gara in brasov...culmea inaintea trenului...deja in gara vedeai oameni cu rucsacuri in spate si chitari in maini,destinatia lor era clara...drumul spre sighisoara un pic obositor si cam plictisitor,de vreme ce eram doar doi...dar din moment ce ajungi in sighisoara si te aproprii de cetate spiritul medieval..fie el amestecat cu miros de mici si vata de zahar,te face sa te simti ca fiind luat din realitate si transpus in lumea medievala de alta data...
Apoi au urmat doua zile in care am cantat la chitara,am cunoscut oameni noi si am trait parca in alta lume...seara toti se strangeau parca atrasi de sunetul chitarilor(sau poate de gandul ca ar exista un pet d bere pe acolo) langa turnul cu ceas pe o pajiste,loc unde toti stiam toate versurile melodiilor pe care cel sau cei ce detineau o chitara le cantau,numarandu-ma si eu printre ei la un moment dat trebuie sa va marturisesc ca sezatia pe care o ai cand vezi atatia oameni in jurul tau care te asculta si care canta o data cu tine e ceva ce nu se intampla sa traiesti in fiecare zi...
Duminica am zis sa strangem si noi ceva bani cu ajutorul talentului din dotare asa ca ne-am asezat jos si am inceput sa cant...jandarmii au trecut pe langa noi de vreo 3-4 ori si apoi suntem anuntati ca trebuie sa ni se ia datele...am scapat doar cu un avertisment..doar unul din jandarmi ma cunostea de anul trecut..cu toate ca nu cantasem "tot in acest loc"(ca sa il citez) ci peste drum...si cum i-am spus si lui..macar asa sa ma fac si eu remarcata...
La intoarcere,bineinteles ca nu mai eram singuri pe tren...eram iar toti stransi in jurul chitarilor si cantau cat ne tineau plamanii(chiar daca pe unii nu ii mai tineau gatul...)a fost minunat..si poate chiar mai mult decat atat....

About my future town...

ACUARELA-Ion Minulescu


În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă…

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână…

Povestea unei....fete de cartier

Cu siguranta ati dat zilele astea din intamplare pe Pro Tv sau pe Acasa de un reportaj as spune eu un pic cutremurator despre situatia in care se afla acum Marijuana..fata de cartier..care acum cativa ani canta "Cea mai fidela fata" sau o vedeati in clipurile lui Sisu..ce-i drept nu sunt eu in tema neffind o fana a acestui gen de muzica dar stirea mi-a dat foarte mult de gandit....
Un articol mai vechi prezenta o imaginei a Marijuanei demna de toata lauda >>> Dana Coteanu, cunoscuta mai ales dupa numele de scena, ‘Marijuana’, a acceptat oficial sa devina "cea mai fidela sotie".Cantareata in varsta de 26 de ani s-a casatorit ieri cu Dumitru Simion, in varsta de 36 de ani.Cei doi vor deveni luna viitoare parintii unei fetite, pe care s-au gandit sa o boteze Alicia.Dana Coteanu, alias Marijuana, nu lasa deoparte carieza muzicala.
"Fata de cartier" suspectata in trecut de consum de droguri, dar sustinatoare a campaniilor antidrog, si devenita intre timp creatoare de bijuterii si femeie de afaceri, a promis pentru aceasta toamna un nou album.In prezent, poate fi urmarita in videoclipul realizat alaturi de Andreea Antonescu pentru piesa "Imi vad de viata mea"
Pare a fi descrierea perfecta a unei artiste exchilibrata pe toate planurile ,insa zilele acestea ati putut vedea o alta Marijuana,cu vanatai pe fata si cearcane la ochi ,o Marijuana care isi invinuieste tatal pentru toate probleme pe care le are in prezent....aceasta afirma ca s-a mutat la fratele ei si ca isi doreste sa isi ia si fetita de la tatal sau si sa isi continue viata..tatal ei este insa de alta parere...
Mai multe detalii veti gasi cu siguranta in presa de scandal....insa vreau sa aflu parerile voastre...de vreme ce a fost odata dependenta de droguri sau s-a banuit ca ar consuma asa ceve credeti ca isi va putea reveni?Raspundeti la sondajul de pe coloana din dreapta....Eu personal sper sa isi revina....cu toate ca tind sa nu ii dau ei dreptate ci tatalui ei care afirma ca inca ar mai consuma droguri...

Madrigal Rasturnat

Cu ajutorul prietenei mele cele mai bune am reusit sa imi amintesc de o poezie pe care noi doua am auzit-o recitata la un festival din orasul nostru..poezia mi se pare de departe foarte profunda si interesanta si nu ma pot abtine sa nu o postez aici....


Madrigal rasturnat


(1963) de Geo Dumitrescu




Ai sa te faci urâta, fata trista, fata de piatra!...
Tot ce mi-ai daruit sporeste, urca -
piere încet ce ti-am dat, asa cum seaca
baltile neadânci uscate de vânt.
Mi-ai dat putin - ti-am luat tot,
ochii mei te pastreaza întreaga
si-n cana de lut a inimii mele
murmura sângele tau.

Ai sa te faci urâta, fata trista, fata de fum!...
Tot ce era frumos, tot ce era de pret
pe piept am, luat, pe frunte, comori uriase -
ce-a mai ramas e aproape nimic
si mai putin înca, ce-a mai ramas,
încet, încet, tot mie-mi ramâne,
caci strâng dupa tine harnic, avar, bob cu bob,
ca vrabia în urma sacului rupt.

Ai ramas putina, fata trista, creanga desfrunzita!...
Ca un tâlhar salbatic te-am pradat:
te-am jefuit de taine, de idoli,
de flori si de lacrimi,
iar fluturele tau viu, luminos si nastrusnic,
ti l-am furat, dezgropându-l din inima ta
si lasându-te stinsa, desarta,
ca o vesteda crisalida pustie.

Ai sa te faci urâta, fata trista, fata amara,
ca o gradina batuta de grindina!...
Lacom, înfrigurat, te-am spalat în apele mele,
te-am ales, strecurându-te ca pe un nisip aurifer -
nimic n-am scapat printre degete:
toata pulberea ta stralucitoare
e-n mine.

Chiar umbra ta, sa n-o cauti zadarnic,
ti-am oprit-o pe zid, la plecare,
atunci când inima mea, explodând,
te-a spulberat.
Si iata mâinile mele, priveste-le:
în palma lor a ramas încrustata
urma genunchilor tai, asa cum ramâne
pe cojile nucii urma miezului dulce...

Saraca ai ramas, fata trista, fata proasta
în mine sunt toate comorile tale,
tot ce mi-ai daruit urca, sporeste -
piere încet ce ti-am dat, asa cum seaca
baltile neadânci uscate de vânturi...

Si-ti strig în fiecare noapte, rautacios,
deschizând fereastra spre luna ce scapata,
îti strig mereu cu mâhnire adânca si teama:
ai sa te faci urâta, ai sa te faci putina,
fata trista, fata de gheata.

Ai sa te faci urâta, fata amara!...



Mie personal imi place foarte mult poezia...si felul in care a fost recitata e de nedescris....:D sper sa va placa si voua...

HAPPY happy JOY joy....

Ma simt ca un copil fericit caruia i s-a aratat o acadea delicioasa....imi cautam de lucru zilele trecute si mi-a venit ideea sa ma interesez la o televiziune locala..poate au aia nevoie de "talentul" meu....daca nu raman tot cu scrisul pe blog,pe birou,pe foile puse la imprimanta...si o sa tot scriu pana cand va aparea careva sa imi zica...scrie si tu intr-un mod util....si atunci voi scrie....mai sunt happy pentru ca in sfarsit ....cu doua zile inainte de inscrierea la facultate m-am decis ce vreau sa fac in viitor....lumea asta mass-media ma atrage mult prea mult ca sa nu imi doresc sa fac ceva in acest sens.....Apar iar cateva emotii asemeni fluturilor de vara....dar sunt placuti si frumos colorati..nu albi si stersi....imi place de ei...simt ca in sfarsit mi-am facut un pic ordine in ganduri...si parca viitorul nu mai e o chestie un pic in ceatza...un pic batuta de vant si ploioasa uneori...
Sunt fericita..chiar daca nu va durea foarte mult fericirea mea(ca asa fac de obicei),dar ma bucur....abia acum realizez ce happy sunt pentru notele de la bac...mi-am demonstrat ca sunt in stare de multe chestii...si voi demonstra si eu la randul meu celorlati de ceea ce sunt in stare...v-am plictisit cu postul asta..imi e un pic cam foame...si cam sete...sunt putin obosita...si as avea chef sa ma uit la un film.....pffff....va las....

CONCURSURI de vara...

In ultimele doua zile m-am inscris la doua concursuri...concursuri de vara...ambele te trimit
la plimbare...unul in delta altul pe munte....pana aici toate bune si frumoase...ati zice voi....dar acum vine intrebarea mea..de ce nu exista un concurs unde sa castige cel mai ecologist..sau cel mai darnic om....toate se bazeaza pe o poza...pe un raspuns..eu propun sa facem un concurs ecologic..cine strange cat mai multe pet-uri...sau gunoaie....va castiga ...o excursie pe munte....unde in cadrul unei campanii..va mai aduna niste gunoaie....cred ca sunt singura nebuna care ar prefera sa faca curatenie in vacanta de vara decat sa leneveasca la soare...asta e..sunt eu mai ciudata..sau poate sunteti voi un pic cam orbi...nu am ce sa va fac....numai ca uneori simt o imensa revolta cand vad ignorantii care arunca gunoaie pe strada fara sa le pese...de cei care merg la gratare si lasa in urma lor si cel mai mic ambalaj nu mai zic nimic...mai bine s-ar lasa pe ei acolo...sa putrezeasca incet..incet..incet...sa vada si ei cat se chinuie natura sa ii ascunda....pfff....deja iar incep sa ma revolt.....si poate nu e bine...but....that's me...and i can't deny this....
Oricum nu stiu care mai era legatura cu concursurile la care m-am inscris...dar vroiam sa va fac sa deschideti un pic ochii..si sa va rog sa poluati mai putin natura....nu mai poate saraca sa va suporte pe toti....macar acum in vacanta aveti grija de ea..caci in acest fel..aveti grija si de voi....

A trecut si bacul...

Gata..am terminat oficial liceul...am dat bacul..si am trecut prin emotiile pe care orice tanar trebuie sa le simta in acele momente....zarva mare in curtea liceului..dimineata...pentru unii poate prea dimineata..carti,caiete fituici..o ultima recapitulare(chiar daca una in zadar) iar apoi intrarea in clase..iti cauti banca linistit..te uiti in jur si incepi sa socializezi..doar doar noul "prieten" din fata ta sau din spate te va considera de treaba si in timpul examenului va fi dornic sa iti trimita o ciorna pe sub mana....3 ore de stres(asta in teorie...vreo ora jumate in practica)..si apoi...fuga acasa pentru a te pregati pentru examenul de maine...sincer mi s-a parut interesanta aceasta experienta numita BAC...are multe dezavantaje,pentru ca la un moment dat te face sa realizezi ca notele finale nu oglindesc exact cunostintele elevilor.....apoi dupa doua saptamani in care refuzi sa iesi la bere cu prietenii...faci un penultim drum spre scoala sa aflii rezultatele..nu atat ale tale cat ale celorlalti..cat o fi luat X sau Georgescu..dar Popescu....apoi pleci fericit...(asta cel putin in cazul meu)...spre casa si usurat ca poti sa iti continui oarecum viata...pentru mine bacul asta m-a tinut un pic pe loc....insa si cand mi-a dat drumu'...si cand da drumu celorlalti te propulseaza mult mai departe decat ai fi crezut.....si uite asa....am trecut noi si de Bac-ul asta....

"habar nu avea cat conteaza"

Era noapte...Maria privea iarasi cerul instelat si isi punea mii de intrebari...gandul ii zbura cu o rapiditate ametitoare de la un subiect la altul....se gandea la el...se gandea la ea...se gandea la intreaga lume in care se simtea captiva si obligata sa traiasca....se gandea iar la el...iar la ei...la ceea ce au fost ei....stia ca nu poate sa planga..de aceea zambea si se simtea intr-un fel libera..pentru ca asa cum zice si janis joplin intr-un cantec: ''freedom is just another word for nothing left to lose''....zambea gandindu-se ca pana la urma o zi nu inseamna nimic...nici o saptamana...nici o luna....si a vazut pe propria ei piele ca nici un an nu inseamna nimic...pana la urma a inteles ca timpul este relativ...nu conteaza cat timp trece...ci conteaza felul in care trece...pentru ea din momentul asta avea de gand sa treaca frumos...sa fie happy cat mai mult...sa faca ceea ce isi doreste si sa aibe numai ganduri bune...despre ea..despre el..despre tot ceea ce o inconjoara....avea ganduri mari..si poate pentru prima data in viata ei...nu se temea de ele...si stia ca le va putea duce la bun sfarist....chiar daca uneori vor fi umbrite de dorul nespus pentru el....pentru prima data in ultimul an maria zambea din toata inima...poate ca o ajutase putin si el...poate ca se ajutase singura...insa in orice caz ceva se schimbase...parca vantul de afara nu mai era atat de rece ca in celelalte seri..si parca nici ploaia nu mai era atat de rece...acum era usor calduta si avea o aroma linistitoare....gandindu-se la el Maria primea putere sa continue lupa cu timpul si cu ea....primea un zambet in fiecare dimineatza si un sarut de noapte buna in fiecare seara in care isi punea capul pe perna...maria primea ceva de la el...ceva ce poate el ii daruia..sau poate ceva e ea fura de la el....dar cu instiintarea lui...cel putin asa credea ea..si poate ca..gandea bine....