Incepu sa planga...era pentru a nu stiu cata oara cand era iar data la o parte din cauza EI...aceiasi EA cu formele ei pline de armonie perfect conturate..cu un gat lung si suav pe care el il mangaia mereu cu atata pasiune iar EA emana in jurul ei numai enegrie...."pe mine nu m-ai atins niciodata asa" o auzea p ana spunand...asta era si adevarul nu putea sa o atinga pe ana in acel fel...Ana era cu mult inferioara EI...ar fi facut orice pentru EAsi nimic nu era mai important decat sa o tina zilnic in brate si sa o faca sa rasune divin..iar Ana il privea plangand tacuta...nu vroia sa renunte il iubea..si cu toate acestea EA era mereu intre ei...pentru el,EA era mai mult decat o forma si o vibratie continua de sentimente...EA era ceva suprem mult mai profund decat orice in acest univers....In putinele zile cu soare Ana il scotea in oras,dar nu erau niciodata singuri EA il insotea peste tot si nu isi dadea seama cat rau ii provoaca Anei,apoi seara cand se intorceau o privea absent pe Ana insa asculta cu foarte mare atentie de EA,iar cand nu era cu EA,vorbea despre EA si putea sa jure ca nimic nu este mai presus in aceasta lume...Ana intreba "Ma mai iubesti?!" raspunsul lui sec ii franse inima anei "Va iubesc pe amandoua..." "Care amandoua" "Pe tine si pe EA,bineinteles...."...in acea noapte a ramas singur in camera goala si intunecata...Ana plecase si nu se mai intorcea,iar EA il indemna sa faca ceva pentru a salva ce trebuia salvat...O gasi pe terasa casei sale...Ana cu parul despletit si cu rochia alba de matase parea a fi o mireasa,ramase surprinsa cand il vazu pe el,dar cand aparu si EA incepu iar sa planga...si totusi EA a fost cea care a putut sa ii explice cel mai bine ceea ce el simtea pentru ea...cum?! prin vibratia corzilor Ei...prin maestria cu care el ii atingea gatul..prin EA insasi...CHITARA LUI...
