Săptămâna Patimilor sau cum putem face un bine dezinteresat

O primă lepşă sub forma unei provocări la fericire a venit din partea Boscodinei . Am fost întrebată ce mă face pe mine fericită. Cu bucurie am decis să răspund provocării. Şi astfel m-am trezit stând pe scaun, în faţa computerului, privind monitorul şi întrebându-mă: "Chiar aşa, ce ma face fericită?"
Coincidenţă sau nu, tot astăzi am primit un mail urmat de o discuţie pe messenger ce mi-a răspuns la întrebare. Fericită mă face viaţa. Fericită sunt când toţi cei pe care îi iubesc sunt bine, sănătoşi. Restul sunt doar mici bucurii trecătoare.
Nu voi da detalii despre discuţia de pe messenger, a fost una privată, dar cu mare încărcătură emoţională. Voi anexa aici mailul primit.
"Dragi colegi, prieteni, colaboratori,

Va rugam sa luati in considerare orientarea procentului de 2% din impozitul dvs (care oricum este virat catre statul Roman daca nu il reorientati) catre Fundatia Romana de Neurologie si Epileptologie care ajuta copiii cu afectiuni neurologice si epilepsie prin diverse activitati specifice.

Atasat - scrisoarea de intentie si formularul 230 completat.

Va rog sa trimiteti acest mesaj fwd tuturor colegilor, prietenilor, rudelor care credeti ca ar fi deschise pentru a ajuta copiii cu afectiuni neurologice si epilepsie.

Multumim
Dana Craiu
Dana Craiu, MD, Ph.D.,
Conf. of Pediatric Neurology,
Carol Davila University of Medicine,
Pediatric Neurology Clinic, Al Obregia Hospital,
Sos. Berceni 10, Sector 4, Bucharest, Romania,
tel/fax: 004 021 3347994
mobile: 004 0745 830090"

 În ultimul timp vedem la tv discuţii aprinse privind sistemul medical din România. Ştim cu toţii că statul nu mişcă un deget. Dar există mulţi oameni care luptă pentru o viaţă normală. Pentru vieţile normale ale altora. Vă spun sincer că vă înţeleg scepticismul. Şi eu m-am numărat printre cei ce gândeau că fundaţiile umanitare nu sunt decât nişte faţade în spatele cărora cine ştie ce lucruri necurate mişună. Asta până când viaţa cuiva drag mie a fost salvată tocmai pentru că o fundaţie nonguvernamentală şi nonprofit s-a implicat. Nu este vorba despre această fundaţie, dacă asta vă este întrebarea. Nu întorc favoarea cu o favoare.
Nu rezonaţi cu această fundaţie? Sunt atâtea altele care au nevoie de ajutorul şi sprijinul nostru pentru a putea face oameni fericiţi. Şi nu cred că trebuie să asteptăm să ne lovească năpasta pentru a face un bine. Mai ales în această situaţie când practic singurul efort pe care-l facem este să completăm o hârtie şi s-o depunem la Administraţia financiară sau să-o trimitem prin poştă.
Impozitul este oricum oprit şi virat la bugetul statului. Decideţi voi unde va ajunge. 2% din impozitul anual este o suma infimă. Dar 2% ai mei împreună cu 2% ai voştri ar putea face diferenţa între viaţă şi moarte, între sănătate şi chinul bolii.
Declaratia 230 poate fi descărcată de aici şi completată cu datele voastre şi ale fundaţiei pentru care optaţi.

De Florii

Dimineaţă mă aştepta o surpriză placută: un premiu primit de la ioncik . Îi mulţumesc din suflet şi adaug că pentru mine fiecare click pe care voi îl faceţi pe acest blog este un premiu. Nu sunt cuvinte goale, e sentimentul care mă încercă de fiecare dată când aflu că ceea ce fac eu place.

Ca toate premiile de pe blogosferă, şi acesta are câteva reguli:
1. Însoţeşe afişarea premiului de numele persoanei care ţi l-a oferit şi un link către pagina sa
2. Oferă-l mai departe la cel mult 15 bloguri descoperite recent şi care consideri că merită recomandate
3. Anunţă premiaţii în pagina lor

După cum se poate vedea, eu urmăresc vreo câteva bloguri :))  În categoria "descoperite recent" şi pe care eu le recomand din suflet intră
Dungha pentru blogul fără cuvinte
Mihi pentru superbele tablouri quilling pe care le admir şi visez să ajung şi eu să pot da viaţă unor asemenea opere dar şi pentru decoraţiunile din bambus la care pentru moment visez
Ana pentru că n-a uitat să strecoare mucenicii moldoveneşti pe masa-i japoneză


Şi pentru că astăzi sunt Floriile, voi profita de ocazie pentru a transmite sărbatoriţilor/sărbătoritelor de astăzi La mulţi ani şi sănătate, că-i mai bună decât toate!

Carousel

Iar mi s-a făcut dor de copilărie...

http://www.youtube.com/watch?v=hTG_Uzvr6Ig

PS: "vinovată" de starea asta şi sursă de inspiraţie este Cridiana

Ţine de noi. Tu ce alegi?

Pentru că noi uităm să acţionăm de bună voie şi nesiliţi de nimeni, pentru că ne e uşor şi comod să spunem că nu noi suntem cauza degradării a tot ceea ce ne înconjoară, pentru că suntem fixaţi pe ideea de individ şi nu de comunitate, este nevoie de câte o mână de oameni care să pornească o campanie.
Această mână de oameni s-a alăturat campaniei internaţionale "Ora Pământului 2010". Iar eu mă alătur lor. Şi îmi chem prietenii în ajutor.
Un proverb chinezesc spune că "o călătorie de o mie de mile începe cu un pas". Parafrazând, spun că primul pas în salvarea pământului este becul meu. Haideţi să facem împreună primul pas mâine seară, între orele 20.30 şi 21.30. Vă aştept în aer liber. Vă aştept pe banca din faţa blocului, la o mică bârfă. Vă aştept la o plimbare pe aleile parcului, vă aştept să privim un apus de soare pe faleză.

Ţine de noi. Voi ce alegeţi?

Bila de la japonezi

Acest model este unul dublu.
 Modulele primei bile (cea mică) sunt făcute din pătrate de 4,5/4,5 cm.

Pentru bila mare am folosit module scoase din pătrate de 9/9 cm

Şi acesta este modelul final, bila de la japonezi dublă:

Instrucţiuni pentru realizarea bilei găsiţi pe http://origamiromania.forumgratuit.ro/kusudama-f4/kusudama-bila-de-la-japonezi-t86.htm?highlight=bila+de+la+japonezi

Pentru mama

Nu am încurcat zilele-n calendar, nici nu am uitat să-mi felicit mama cu ocazia zilei de 8 Martie. E doar 9 Martie, ziua de naştere a celei ce mi-a fost destinată să-mi ghideze paşii în viaţă. Aşa cum i-am pus şi ei săptămana trecută, eu nu cred în reîncarnare, dar DACĂ, totuşi, ar fi să mă mai nasc o dată, îmi doresc şi mă rog să am aceiaşi părinţi.
La mulţi ani, mama!

Asculta mai multe audio Muzica

Femeie...

Asculta mai multe audio Muzica

Mărţişor

Legenda povesteşte că Soarele a coborât pe pământ în chip de preafrumoasă fecioară, participând la hora din sat. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an întreg, iar când în sfârşit l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. După o luptă crâncenă, tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe cer şi a reînceput să lumineze şi să încălzească întregul pământ. A revenit primăvara, oamenii au reînceput să zâmbească, să se veselească, însă voinicul zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele său cald s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii.
Se spune că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de jertfa voinicului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii, simbolizând puritatea sentimentelor.