28 august 2010
GEIGER MOUNTINBIKE CHALLENGE 2010
Ma gandisem inca de anu trecut sa particip la un concurs mtb, si am vrut sa incep cu Maraton Medieval Medias insa nu am reusit sa ajung la strat din motive de sanatate, insa nu puteam rata cel mai mare concurs de MTB din Romania, mai ales ca era de-al casei: Geiger MTB Challenge. Pana anul asta tot ceea ce facusem eu era cicloturism, in traducere (ture in ritm de hobby, cu mult cascat la peisaje), insa la o competitie de genul asta se schimba cu totul datele problemei.
Miercuri, cu 4 zile inainte de concurs, am mers cu Alex Presecan sa facem traseul de semimaraton , cel la care ne-am si inscris, 45 km lungime cu 1200 m diferenta de nivel. Fata de ce facusem eu anul asta nu mi sa parut foarte greu, mai ales ca il mai facusem - dar pe uscat!, in ecuatie nu a intrat factorul cel mai determinant dupa parerea mea: noroaiele. Inainte cu 12 ore de start turnase incontinuu, iar potecile nisipoase si cele cu iarba s-au transformat in noroaie si in mlastini. Asta a scazut foarte mult ritmul si a facut ca efortul depus sa fie mult mai intens, dar tocmai ingredientul asta a facut ca Geiger-ul 2010 sa fie mult mai palpitant, mai extrem sa zic asa.
Profilu turei semimaraton 45 km
Ca si obiectiv, asa pentru primul maraton, imi propusesem sa nu ies chiar printre ultimii, mai ales ca in seara dinaintea concursului am fost sa-mi iau numar, chip gps, si ceva energizante de la corturile de la start si vazusem numai oameni bine echipati, cu bicle super scumpe, care se stateau si ascultau cuminti briefingul organizatorilor. Ce ma speriat iarasi era numarul de concurenti: 500! si mai ales ca era prezenta toata elita ciclista a romaniei (cluburile de mtb Dinamo, Geiger Sibiu, etc) si foarte multi baieti buni de care auzisem de pe forumul ciclism.ro, cu multe maratoane la activ.
Pana la urma s-a termint destul de bine, desi am suferit un pic pe traseu. Am cazut de 5 ori, de 3 ori in carambol provocat de alti ciclisti, o data direct intr-o balta plina de noroi, si cea mai grava la coborarea de pe magura am zburat peste ghidon nemaiputand sa controlez bicla din cauza noroiului si a vitezei. Dupa primele serpentine a catararii pe magura mi s-a rupt lantul! nu-mi venea sa cred desi trecusem pe langa oameni care facuse-ra pana, lanturi rupte, deraioare care nu mai functionau, toate acestea din cauza noroiului. Atunci am vrut sa abandonez, deoarece m-am uitat la lant si era varza, nu se vedea de noroi ... Am hotarat sa nu-mi iau nici o scula cu mine, nici macar camera de schimb bazandu-ma pe ideea ca: sunt doar 45 km, nu are cum sa mi se intamplme mie, plus ca vream sa car cat mai putina greutate. Noroc cu un coleg de cursa care s-a indurat de mine si mi-a aruncat sculele lui (m-a impresionat f mult, putea sa pateasca si el ceva, mai ales ca era spre prima parte a cursei). Pana am reusit sa repar lantul, trecuse-ra pe langa mine toti cei pe care am reusit sa-i depasesc pe noroaiele din dumbrava, plus inca un puhoi care au pornit in spatele meu. Asta parca ma motivase si mai tare si am inceput sa trag nebuneste pe urcare unde am recuperat destul de multe pozitii. Apoi pe coborare am reusit sa depasesc pe cei mai multi, oamenii erau foarte prudenti ... anu trecut multi au cazut urat acolo.
Spre sfarsitul cursei mi s-a facut rau de la energizantele si gelurile pe care le luasem, placuta dreapta nu mai intra nici cum in spd, deraiorul spare se tot dadea peste cap ... incepusem "sa ma tai ca maioneza" cum zic unii, dar pana la urma am ajuns la finsih unde o gloata de oameni ma incurajau: Hai hai, dai pedala nu o lasa! foarte impresionant, nu traisem niciodata sentimentul; Nu stiam exact cati oameni depasisem, ma gandeam ca am ajuns undeva pe la jumatea concurentilor, Mada imi spusese ca nici macar 100 nu au ajuns! Pana la urma a iesit chiar bine: locul 39 din 118 la cat. 19-29 ani si locul 86 la general din 309 care au reusit sa termine tura de 45 km.
Ca si organizare Geiger 2010 a fost peste asteptari, nu degeaba este cel mai tare maraton din Romania, mi-a placut totul, chiar si noroiul care a facut cursa mult mai grea, dar cel si cel mai mult mi-a placut acel sentiment de competitie, faptul ca te luptai cu tine ca sa dai tot ce ai mai bun din tine, ca erau numai ciclisti in jurul tau care incercau sa te depaseasca, care sufereau alaturi de tine, faptul ca erai cineva: un concurent la o competitie!
La anul va fi altceva, mai ales ca am prins gustul acestor competitii si deasemenea ca mi-am invatat lectia la capitolul conditii de cursa.
Ca si obiectiv, asa pentru primul maraton, imi propusesem sa nu ies chiar printre ultimii, mai ales ca in seara dinaintea concursului am fost sa-mi iau numar, chip gps, si ceva energizante de la corturile de la start si vazusem numai oameni bine echipati, cu bicle super scumpe, care se stateau si ascultau cuminti briefingul organizatorilor. Ce ma speriat iarasi era numarul de concurenti: 500! si mai ales ca era prezenta toata elita ciclista a romaniei (cluburile de mtb Dinamo, Geiger Sibiu, etc) si foarte multi baieti buni de care auzisem de pe forumul ciclism.ro, cu multe maratoane la activ.
Pana la urma s-a termint destul de bine, desi am suferit un pic pe traseu. Am cazut de 5 ori, de 3 ori in carambol provocat de alti ciclisti, o data direct intr-o balta plina de noroi, si cea mai grava la coborarea de pe magura am zburat peste ghidon nemaiputand sa controlez bicla din cauza noroiului si a vitezei. Dupa primele serpentine a catararii pe magura mi s-a rupt lantul! nu-mi venea sa cred desi trecusem pe langa oameni care facuse-ra pana, lanturi rupte, deraioare care nu mai functionau, toate acestea din cauza noroiului. Atunci am vrut sa abandonez, deoarece m-am uitat la lant si era varza, nu se vedea de noroi ... Am hotarat sa nu-mi iau nici o scula cu mine, nici macar camera de schimb bazandu-ma pe ideea ca: sunt doar 45 km, nu are cum sa mi se intamplme mie, plus ca vream sa car cat mai putina greutate. Noroc cu un coleg de cursa care s-a indurat de mine si mi-a aruncat sculele lui (m-a impresionat f mult, putea sa pateasca si el ceva, mai ales ca era spre prima parte a cursei). Pana am reusit sa repar lantul, trecuse-ra pe langa mine toti cei pe care am reusit sa-i depasesc pe noroaiele din dumbrava, plus inca un puhoi care au pornit in spatele meu. Asta parca ma motivase si mai tare si am inceput sa trag nebuneste pe urcare unde am recuperat destul de multe pozitii. Apoi pe coborare am reusit sa depasesc pe cei mai multi, oamenii erau foarte prudenti ... anu trecut multi au cazut urat acolo.
Spre sfarsitul cursei mi s-a facut rau de la energizantele si gelurile pe care le luasem, placuta dreapta nu mai intra nici cum in spd, deraiorul spare se tot dadea peste cap ... incepusem "sa ma tai ca maioneza" cum zic unii, dar pana la urma am ajuns la finsih unde o gloata de oameni ma incurajau: Hai hai, dai pedala nu o lasa! foarte impresionant, nu traisem niciodata sentimentul; Nu stiam exact cati oameni depasisem, ma gandeam ca am ajuns undeva pe la jumatea concurentilor, Mada imi spusese ca nici macar 100 nu au ajuns! Pana la urma a iesit chiar bine: locul 39 din 118 la cat. 19-29 ani si locul 86 la general din 309 care au reusit sa termine tura de 45 km.
Ca si organizare Geiger 2010 a fost peste asteptari, nu degeaba este cel mai tare maraton din Romania, mi-a placut totul, chiar si noroiul care a facut cursa mult mai grea, dar cel si cel mai mult mi-a placut acel sentiment de competitie, faptul ca te luptai cu tine ca sa dai tot ce ai mai bun din tine, ca erau numai ciclisti in jurul tau care incercau sa te depaseasca, care sufereau alaturi de tine, faptul ca erai cineva: un concurent la o competitie!
La anul va fi altceva, mai ales ca am prins gustul acestor competitii si deasemenea ca mi-am invatat lectia la capitolul conditii de cursa.